Vacanța Scaunului Papal: Procesul de alegere și sancțiunile pentru încălcarea confidențialității votului
La demisia sau moartea Papei înainte de alegerea unui succesor, Scaunul Petrin al Romei devine vacant („sede vacante”). Legile canonice care guvernează această perioadă de interreg sunt precizate în Constituţia Apostolică Universi Dominici gregis, modificată ulterior prin Motu Proprio Normas nonnullas. În perioada de „sede vacante”, anumite departamente din Curia Romană sunt suspendate, iar unele dintre acestea au roluri speciale, conform Universi Dominici gregis.
Cardinalii care au vârsta sub 80 de ani, calculată cu o zi înainte ca Scaunul Apostolic să devină vacant, sunt eligibili să aleagă Pontiful Roman în Conclav. În această perioadă, conducerea Bisericii revine Colegiului Cardinalilor. Decanul Colegiului, care îl prezidează şi îl reprezintă, desfăşoară funcţii de coordonare: îi convoacă pe cardinali pentru Conclav, conduce actele pentru alegerea papală, îi pune noului ales întrebarea dacă vrea sau nu să accepte alegerea şi ce nume asumă.
Procesul de alegere a numelui papal
Este o veche cutumă ca noul papă să aleagă un nume care să-l identifice în această calitate. Cardinalul decan sau cel care este în locul lui îi adresează întrebarea “Quo nomine vis vocari?”, „Cum vrei să fii numit?”. Din anul 999, când papa Silvestru al II-lea a comunicat numele său, până la Benedict al XVI-lea, doar doi papi nu au efectuat alegerea, menţinând numele lor de botez: Adrian al VI-lea în 1522 și Marcel I în 1555.
Conclavul
În cazul în care cardinalul decan n-ar putea să participe la Conclav, funcţiile sale vor fi exercitate de sub-decan. Dacă nici acesta nu poate fi prezent, va fi ales primul dintre cardinali conform ordinii de precedenţă. Decan al Colegiului Cardinalilor este în prezent Giovanni Battista Re (91 de ani), iar vice-decanul este cardinalul Leonardo Sandri (81 de ani).
Conclavul se referă fie la locul închis în care cardinalii electori se reunesc, fie la adunarea fizică a acestora. De la sfârşitul edificării sale în secolul al XV-lea, Capela Sixtină este locul stabilit pentru Conclav.
La 22 februarie 2013, papa Benedict al XVI-lea a emis Motu Proprio Normas nonnullas, care a introdus modificări la legile care guvernează perioada de „sede vacante” și alegerea papală. Noul Motu Proprio permite Colegiului Cardinalilor să înceapă Conclavul înainte de 15 zile de la începutul perioadei „sede vacante”, cu condiția ca toți cardinalii cu drept de vot să fie prezenți. În plus, în cazul în care nu sunt prezenți toți alegătorii, Conclavul trebuie să înceapă la cel mult 20 de zile după începerea „sede vacante”. Majoritatea necesară pentru alegerea papei este stabilită la 2/3 din electorii prezenţi și votanţi, excluzând voturile celor doi candidaţi în caz de balotaj. Sancțiunea pentru încălcarea secretului alegerii este excomunicarea.
Alegerea Papei
După vot, „scrutatorii” adună toate voturile, iar dacă nimeni nu a obținut cel puțin două treimi din voturi, Papa nu a fost ales. Dacă totuşi se dovedeşte că cineva a obţinut cel puţin două treimi, alegerea este valabilă canonic. Cardinalul diacon convoacă în sala de alegeri pe secretarul Colegiului Cardinalilor, pe maestrul Oficiului Celebrărilor Liturgice Pontificale şi pe doi maeştri de ceremonii. Cardinalul decan întreabă: „Accepţi alegerea ta canonică în calitate de Suveran Pontif?”, iar după consimţământ, îi solicită noului papă numele pe care doreşte să-l poarte.
Fumul alb și fumul negru
Fumul alb sau negru iese din hornul Capelei Sixtine cu ocazia Conclavului. Fumul alb semnalează alegerea noului Papă, în timp ce fumul negru indică lipsa de acord între cardinali. Culoarea albă provine de la arderea buletinelor de vot cu paie ude și substanțe chimice, iar fumul negru se produce prin arderea buletinelor de vot și a documentelor votărilor. De la Conclavul din 2005, fumul alb este însoțit de sunetele clopotelor de la Bazilica Sfântul Petru.
Proclamația „Habemus Papam”
„Habemus Papam” este exclamația solemnă prin care cardinalul protodiacon anunță alegerea noului Papă mulțimii din Piața Sfântul Petru. Exclamația este formulată în latină, anunțând numele cardinalului ales și numele papal pe care și l-a impus.
