Urmele misterioase care rescriu povestea Americii
Urme de pași descoperite într-o zonă izolată din New Mexico indică faptul că oamenii erau prezenți pe continentul american cu cel puțin 22.000 de ani în urmă. Studiul, confirmat de Universitatea din Arizona, contrazice teoriile acceptate până acum, care fixau sosirea primilor oameni în America de Nord cu peste 7.000 de ani mai târziu.
Mările străvechi au lăsat în urmă o întindere de dune ondulate din gips, cunoscută astăzi sub numele de White Sands, în statul american New Mexico. În acest peisaj cu aspect ireal se află dovezi că oamenii au străbătut Americile cu cel puțin 20.000 de ani în urmă. Deși cea mai mare parte a zonei White Sands este protejată ca parc național, o parte se află sub controlul armatei americane și este folosită ca poligon de testare pentru rachete. Tocmai în această zonă, cercetătorii au descoperit urme de pași care au schimbat radical estimările privind momentul sosirii oamenilor în America.
Până acum, se credea că primii oameni au ajuns în America de Nord în urmă cu aproximativ 13.200 – 15.500 de ani. Însă un nou studiu condus de arheologul Vance Holliday, de la Universitatea din Arizona, combină dovezi obținute din straturile de noroi, semințele de Ruppia și polenul găsit deasupra și dedesubtul acestor urme fosile, concluzionând că ele datează din urmă cu 20.700 până la 22.400 de ani. Asta înseamnă că urmele au fost lăsate în timpul ultimei ere glaciare, de oameni care traversau o zonă de câmpie mlăștinoasă de la marginea lacului dispărut Otero, care odinioară acoperea aproximativ 4.140 de kilometri pătrați din bazinul Tularosa.
„Lacurile pleistocene și resursele biologice asociate din vestul și sud-vestul Americii de Nord trebuie să fi atras grupuri de culegători, dar puține bazine de lacuri antice au fost cercetate arheologic”, notează cercetătorii. Urmele au fost descoperite pentru prima dată în 2021 și datate atunci la 21.000–23.000 de ani, pe baza semințelor și polenului încorporate în sol. Metoda a fost însă contestată de unii cercetători, care au susținut că aceste materiale biologice ușoare pot fi deplasate ușor într-un ecosistem dinamic precum cel de la White Sands.
Noul studiu arată însă că analiza straturilor de noroi întărește concluziile oferite de probele vegetale. „Majoritatea datărilor materiei organice din noroiurile palustre susțin estimările anterioare obținute din semințe și polen”, notează autorii. „Ar fi o coincidență extremă ca toate aceste metode să ofere un tablou coerent care să fie, totuși, greșit”, conchide Vance Holliday.
