Un „vulcan zombi” uitat de 250.000 de ani dă semne ciudate de viață
Uturuncu, un vârf înalt din lanțul muntos al Anzilor Centrali, este cunoscut sub numele de „vulcan zombi”. De peste 250.000 de ani, acesta nu a mai erupt, dar prezintă totuși semne de activitate similare cu cele observate la vulcanii activi, cum ar fi nori de gaze și cutremure.
Imaginile din satelit realizate în urmă cu peste 20 de ani ale vulcanului Uturuncu – cel mai înalt munte din sud-vestul Boliviei – au arătat că forțele din interiorul vulcanului au mișcat prima dată în sus și apoi în jos o zonă din apropierea vârfului, cu o lățime de aproximativ 150 de kilometri, creând o formă asemănătoare unui sombrero. Recent, oamenii de știință au examinat cu atenție vulcanul pentru a verifica dacă deformarea continuă și dacă alte activități înregistrate acolo sunt semne că vulcanul adormit s-ar putea trezi.
Combinând datele din satelit cu analiza activității seismice și modelele computerizate ale modului în care rocile răspund la diferite presiuni, cercetătorii au realizat o imagine mai clară a „anatomiei” interioare a vulcanului Uturuncu și au descoperit cauza activității sale. Studiile au fost publicate pe 28 aprilie în revista Proceedings of the National Academy of Sciences.
Erupțiile vulcanice apar, de obicei, atunci când magma de sub un vulcan se revarsă în zone subterane numite camere magmatice, apoi scapă la suprafață prin guri de aerisire și fisuri. Erupțiile sunt mai puternice atunci când magma este mai groasă, captând gaze astfel încât presiunea se acumulează și se eliberează brusc, expulzând magma sub formă de lavă. Totuși, sub vulcanul Uturuncu nu se întâmplă așa ceva. Magma, gazele și fluidele interacționează într-o rețea hidrotermală, un sistem cu activități care nu au fost pe deplin înțelese, pentru a produce activitățile zombi ale vulcanului.
La o adâncime de aproximativ 10 până la 20 de kilometri sub Uturuncu se află un vast rezervor de magmă numit Corpul Magmatic Altiplano-Puna. Întinzându-se pe aproximativ 200 de kilometri, acesta este cel mai mare corp magmatic activ cunoscut din scoarța planetei. Studiile anterioare au sugerat existența unui sistem hidrotermal activ care leagă rezervorul de magmă de lanțul muntos de deasupra, dar interacțiunile dintre magma și fluide nu erau complet înțelese.
Folosind semnale de la peste 1.700 de evenimente seismice petrecute între 2009 și 2012, cercetătorii au produs imagini de înaltă rezoluție ale scoarței de sub Uturuncu. Au înregistrat schimbări electrice și gravitaționale subterane, precum și schimbări în chimia rocilor, dezvăluind detalii nemaivăzute până acum ale sistemului de canale de sub și din interiorul vulcanului, prin care circulă un fluid încălzit geotermal.
Cercetătorii au descoperit că, pe măsură ce corpul magmatic încălzea lichidul subteran și elibera gaze, gazul și lichidul migrau în sus și se colectau în camerele de sub craterul vulcanic. Mișcarea lor prin Uturuncu a declanșat cutremure, a eliberat aburi și a deformat roca vulcanului, provocând o ridicare a suprafeței de aproximativ un centimetru pe an.
Dinamica internă a vulcanului Uturuncu nu numai că explică activitatea sa, dar sugerează și că acest zombi nu va renaște prea curând. Un coautor al studiului a declarat că nu se observă o creștere din ce în ce mai mare a seismicității. Un semn rău ar fi o creștere a seismicității care începe să migreze de la adâncimi mari la adâncimi mai mici, ceea ce indică de obicei că magma este în mișcare. În prezent, nu se observă nimic de genul acesta, iar vulcanul pare să elimine gaze, să elibereze abur și să se calmeze.
