Strategiile europenilor pentru a contracara amenințarea rusă
De când Rusia a declanșat invazia din Ucraina, mulți europeni au realizat cât de mult s-au bazat pe Statele Unite pentru protecția militară. Odată cu al doilea mandat al președintelui Donald Trump, Washingtonul își îndreaptă atenția în altă parte. Multe țări europene se grăbesc acum să se reînarmeze, direcționând miliarde de euro către armată și apărare. Europa își dorește o mai mare independență în acest domeniu, însă întrebarea rămâne: funcționează oare această strategie? Europa a intrat într-un nou capitol al istoriei sale, iar protecția din partea unei superputeri nu mai este garantată.
Donald Trump a declarat: „I-aș încuraja să facă ce naiba vor. Trebuie să plătești.” Țările europene își regândesc politicile create pentru vremuri de pace, iar riscurile semnalate sunt în creștere. Almut Moller, expert în politici europene, afirmă că „este o perioadă periculoasă pentru Europa.” Cu civilii care nu se mai simt în siguranță, politicienii europeni încearcă o schimbare radicală. Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene, subliniază că „suntem într-o eră a reînarmării.” Cu toate acestea, întrebările persistă: cât de repede se poate reînarma Europa și face această cursă a remilitarizării Europa mai sigură?
Khadija Bellar, expertă în Grupul CNAPD, afirmă că „câștigătorul aici este industria armamentului.” Cpt. Jonathan, instructor în armata germană, subliniază că „cel mai important lucru este să fim solidari.” În Gdynia, Polonia, angajata unui hotel, Patricia Ozdarska, a învățat cum să arunce o grenadă, exprimându-și dorința de a se simți mai în siguranță: „sper că nu va trebui să folosesc abilitățile învățate aici.” Ea este printre zecile de mii de polonezi care au răspuns apelului de a se familiariza cu noțiunile militare de bază.
Armata Poloniei este a doua ca mărime din rândul membrilor europeni ai NATO, având mai mulți soldați decât Franța, Germania, Italia și Marea Britanie. La nivel global, armatele europene sunt mici comparativ cu cele ale Statelor Unite, Rusiei și Chinei. În prezent, Statele Unite au aproximativ 80.000 de soldați staționați în Europa, iar aliații europeni sunt neliniștiți în legătură cu politicile imprevizibile ale administrației Trump. Camille Grand, expert în politici europene, subliniază că „americanii aduc capacitatea de a consolida rapid cu trupe pregătite de luptă.” Majoritatea armatei europene nu dispune de un număr suficient de soldați pregătiți pentru desfășurare rapidă.
În ultimii ani, unele țări europene au reintrodus serviciul militar, iar Germania a promis să-și întărească forțele armate. Cancelarul Germaniei, Friedrich Merz, a declarat: „Guvernul german va asigura toate resursele financiare de care armata noastră are nevoie pentru a deveni cea mai puternică armată convențională din Europa.” Cu toate acestea, estimările sugerează că Europa ar trebui să crească numărul trupelor cu aproximativ 20% pentru a putea înlocui credibil prezența Statelor Unite.
La granița cu enclava rusă Kaliningrad, istoria conflictelor se resimte, iar voluntarii care caută artefacte din Al Doilea Război Mondial se tem de un nou conflict. Kazimierz Sprawka, voluntar, afirmă: „Sper că nu va trebui să folosesc abilitățile învățate aici. Ce se petrece în capul rușilor? Nimeni nu știe.” În Olanda, guvernul a cerut cetățenilor să se pregătească pentru crize, ceea ce a dus la o creștere a cererii pentru produse de primă necesitate.
În Italia, opinia publică este sceptică în privința accelerării militarizării, iar unii cetățeni consideră că ar trebui să se cheltuie mai puțin pe apărare. Activistii pentru pace avertizează că o cursă a înarmării ar putea avea efecte negative asupra societății. Khadija Bellar subliniază că „pacea nu este profitabilă” și că mișcările pentru pace sunt adesea atacate și discreditate.
Camille Grand avertizează că Rusia dezvoltă rapid capacități militare avansate, iar Europa trebuie să fie pregătită să reacționeze rapid. Chiar dacă liderii europeni par hotărâți să continue cu planul de reînarmare, cetățenii nu sunt toți de acord cu aceasta. Almut Moller afirmă că „investițiile în securitate și apărare nu sunt de scurtă durată” și că este esențial ca electoratul european să fie implicat în acest proces.
În Germania, soldații din brigada franco-germană colaborează, dar natura fragmentată a forțelor europene face ca cooperarea să fie complicată. Camille Grand subliniază că „fără Statele Unite, respectarea promisiunii de apărare a Europei ar putea fi dificilă.” Europa se confruntă cu o alegere crucială: să continue să cumpere din Statele Unite sau să dezvolte propria capacitate militară. Emmanuel Macron, președintele Franței, subliniază că Europa trebuie să dezvolte capacități europene și mijloace pentru a finanța programe comune.
În concluzie, Europa se află la o răscruce, cu eforturi de reînarmare în desfășurare, dar drumul este lung. Chiar și cu bugete pentru apărare majorate semnificativ, recrutarea și instruirea soldaților, cooperarea și echiparea cu arme europene vor dura ani sau decenii. Guvernele trebuie să rezolve multe probleme legate de modul și timpul în care se va ajunge la o apărare europeană mai puternică.

