Știința, inamicul neașteptat al lui Donald Trump
Oamenii de ştiinţă americani descriu politicile lui Donald Trump ca fiind un „atac fără precedent asupra ştiinţei”. În mai puţin de 100 de zile de la revenirea sa la putere, Trump a iniţiat o revizuire profundă a peisajului ştiinţific din Statele Unite, afectând cercetarea în diverse domenii, de la schimbările climatice la tratamentele împotriva cancerului. Finanţările de miliarde de dolari au fost reduse, iar concedierile masive ale oamenilor de ştiinţă din organismele federale au stârnit îngrijorare. De asemenea, au fost raportate cazuri de cenzură, ştergerea bazelor de date şi interzicerea anumitor termeni legaţi de gen şi climă.
Paul Edwards, director al unui program ştiinţific la Universitatea Stanford, afirmă că „este pur şi simplu colosală” această situaţie, subliniind că nu a mai văzut aşa ceva în 40 de ani de cercetare în Statele Unite. Această observaţie este împărtăşită de întreaga comunitate ştiinţifică, iar la sfârşitul lunii martie, peste 1.900 de membri ai societăţilor ştiinţifice au lansat un „apel la ajutor”, denunţând „decimarea” întreprinderii ştiinţifice a naţiunii.
Furia împotriva ştiinţei
În timpul primului mandat al lui Trump, comunitatea ştiinţifică şi-a exprimat deja consternarea. Cu toate acestea, ceea ce se întâmplă acum este considerat „mult mai amplu şi coordonat”. Jennifer Jones, director al Centrului pentru ştiinţă şi democraţie, consideră că aceste acţiuni reies din Proiectul 2025, un document elaborat de un think-tank ultraconservator care preconizează restructurarea sau desfiinţarea instituţiilor ştiinţifice acuzate că alimentează „alarmismul climatic” şi îndoctrinarea politică.
Acest plan este susţinut de anturajul preşedintelui, inclusiv de Robert Kennedy Jr., secretarul său pentru sănătate, cunoscut ca sceptic în materie de vaccinuri. Sheila Jasanoff, profesor de sociologia ştiinţei la Universitatea Harvard, afirmă că există o inversare a rolului statului în producerea cunoaşterii, cauzată de „furia împotriva ştiinţei” a preşedintelui, care contestă consensul ştiinţific în privinţa schimbărilor climatice.
Casa Albă neagă aceste acuzaţii, susţinând că „avem în sfârşit un preşedinte care urmează ştiinţa”. Însă, un număr tot mai mare de cercetători iau în considerare plecarea din Statele Unite, ceea ce ar putea duce la un exod al creierelor, alte ţări sperând să beneficieze prin deschiderea universităţilor lor. În Franţa, a fost propus un proiect de lege pentru crearea unui statut de „refugiat ştiinţific”.
Daniel Sandweiss, profesor de ştiinţe climatice la Universitatea din Maine, avertizează că se teme de pierderea unei „întregi generaţii” de tineri cercetători, explicând că aceştia sunt cei mai promiţători studenţi care ar putea realiza descoperiri importante. Jennifer Jones subliniază, de asemenea, riscul ca acest vid să fie umplut de „pseudoştiinţe şi cercetători discreditaţi”.
Îngrijorarea a crescut după numirea lui David Geier de către ministrul sănătăţii pentru a studia legătura dintre vaccinuri şi autism, o ipoteză exclusă de numeroase studii. Jones concluzionează că, având în vedere „nivelul de dezinformare şi confuzie creat de această administraţie”, vor fi necesari „ani, dacă nu chiar generaţii, pentru a repara” daunele provocate.
