Cutremurul de 7,7 din Myanmar: O tensiune subterană acumulată timp de două secole
Decenii – posibil chiar două secole – de tensiune subterană au precedat puternicul seism care a lovit Asia de Sud-Est vineri, a declarat profesorul german de geofizică Martin Käser. Junta militară aflată la putere în Myanmar a anunţat că bilanţul cutremurului a urcat la cel puţin 2.719 decese, peste 4.500 de răniţi și sute de persoane încă date dispărute.
Capacitatea seismului de a dărâma un zgârie-nori din Bangkok, situat la peste 1.000 de kilometri distanţă de epicentrul din Myanmar, poate fi atribuită, cel mai probabil, argilei moi pe care este construită capitala Thailandei. Seismul s-a produs pe cea mai proeminentă falie din Myanmar, Sagaing, care traversează întreaga ţară pe direcţie nord-sudică. Magnitudinea de 7,7 a fost una dintre cele mai mari înregistrate vreodată în Myanmar.
Placa indiană, în vest, și placa eurasiatică, în est, se ciocnesc în această zonă. Potrivit lui Käser, acestea se deplasează una pe lângă cealaltă pe orizontală, partea estică de la nord la sud, iar cea vestică în direcţia opusă. „Aceste plăci se deplasează una pe lângă cealaltă cu o viteză constantă de aproximativ 2 centimetri pe an”, a precizat Käser. „Tensiunea care se acumulase între aceste două plăci a fost dezlănţuită dintr-o dată de marele cutremur”, a explicat el. Deplasarea a ajuns la aproximativ 5 sau 6 metri, în funcţie de punctul precis luat în considerare.
Seismul a început lângă Mandalay, în centrul Myanmarului, extinzându-se în mare parte spre sud, ceea ce a însemnat că mişcarea telurică în sud a fost considerabil mai mare decât cea din nord. Capitala Thailandei este situată în această direcţie, la peste 1.000 de kilometri distanţă de Mandalay.
Un al doilea factor care a contribuit la prăbuşirea clădirii din Bangkok este faptul că metropola este construită pe un sol extrem de afânat. Râul Chao Phraya a depus sedimente cu o grosime de câteva sute de metri de-a lungul mileniilor. „Iar când această masă începe să oscileze, amplitudinea mişcării solului creşte. Şi probabil că acest lucru a dus la faptul că în Bangkok s-au înregistrat, de asemenea, pagube grave”, a precizat expertul.
Undele de joasă frecvenţă cu o perioadă de oscilaţie între 1 şi 2 secunde se răspândesc considerabil mai departe comparativ cu oscilaţiile de înaltă frecvenţă. „Atunci când aceste unde de joasă frecvenţă se lovesc de materialul afânat, cum este cazul în Bangkok, vor exista oscilaţii puternice chiar şi la distanţe de până la 1.000 de kilometri”, a adăugat Käser.
