Povestea incredibilă a unui aventurier britanic: Cum a supraviețuit unei confruntări neașteptate cu un urs polar pe o insulă acoperită de gheață
Exploratorul britanic Pen Hadow, cunoscut pentru faptul că este singura persoană din lume care a călătorit pe jos de unul singur din Canada până la Polul Nord geografic, a relatat cum s-a întâlnit de 35 de ori cu urși polari în expedițiile sale. Într-un incident, el a reușit să alunge un urs înfometat cu ajutorul unei cratițe.
Hadow, în vârstă de 63 de ani, a povestit că, deși își lua o pușcă de vânătoare cu cartușe speciale pentru a speria urșii, nu a împușcat niciodată un urs. Incidentul cu cratița a avut loc în 1990, când Hadow avea 28 de ani, pe coasta de est a insulei Spitsbergen, cea mai mare insulă din arhipelagul Svalbard din Norvegia.
În primăvară, mulți urși polari se adună în Svalbard pentru sezonul de împerechere, iar urșii înfometați devin extrem de periculoși, având capacitatea de a mirosi prada de la distanțe mari. Hadow a explicat că, deși este o persoană care doarme profund, în timpul expedițiilor este mereu în alertă, trezindu-se ușor la sunete.
În ziua în care s-a confruntat cu ursul polar, Hadow tocmai terminase de servit micul dejun în cortul său. După ce a oprit reșoul portabil, a auzit scârțâitul zăpezii și a decis să verifice. A fost surprins să întâlnească un urs polar uriaș la distanța de un braț.
Deși avea o armă încărcată în cort, aceasta era în spatele său, iar Hadow a acționat rapid, apucând prima uneltă disponibilă – cratița mamei sale. Ținând cortul deschis cu o mână și cratița cu cealaltă, a lovit ursul în cap. Hadow a remarcat expresia curiosă a ursului, care părea speriat de zgomotul cratiței, și a decis să-l lovească din nou, dar ursul a fugit.
Hadow a subliniat importanța surprizei în confruntările cu urșii polari. El a povestit momente în care urșii se pregăteau să atace, descriind sunetul respirației lor ca fiind similar cu cel al metroului din Londra. El a accentuat că urșii polari, ca parte din megafauna carismatică a Oceanului Arctic, au dreptul de a trăi în habitatul lor.
Exploratorul a menționat că, deși s-a simțit adesea conectat cu natura în timpul expedițiilor sale, inima îi este frântă de faptul că habitatul lor sălbatic este în pericol din cauza topirii rapide a banchizei, un fenomen care ar putea împiedica viitoarele generații să experimenteze aceste locuri unice.
