Pisicile, o poveste surprinzătoare: De la pradă la companion, blana lor a devenit haină!
Două studii realizate asupra felinelor antice sugerează că pisicile au fost, cel mai probabil, domesticite în Egipt sau în alte regiuni din Africa de Nord, migrând ulterior către Europa împreună cu stăpânii lor, însă mult mai târziu decât s-a crezut inițial. Originile pisicilor domestice și călătoriile lor împreună cu oamenii rămân enigmatice. Oamenii de știință au găsit dovezi noi care susțin ideea că pisicile au fost domesticite pentru prima dată în Egiptul antic, unde erau venerate ca parte a unui cult, sau în altă regiune din Africa de Nord.
Cercetătorii au stabilit că pisicile domestice de astăzi (Felis catus) derivă din cele sălbatice africane (Felis lybica). Totuși, momentul și locul exact în care aceste pisici sălbatice au început interacțiunea cu oamenii rămâne un subiect de dezbatere. Două studii publicate pe serverul de preimprimare bioRxiv în martie 2025 oferă perspective noi asupra modului în care pisicile ar fi putut ajunge să coexiste cu omenirea și să se răspândească în întreaga lume.
Una dintre ipotezele predominante sugerează că pisicile au fost domesticite în Levant, o regiune din Orientul Mijlociu, în perioada neolitică, acum 12.000-5.000 de ani. Această regiune face parte din Semiluna Fertilă, unde a apărut agricultura. Teoria sugerează că, pe măsură ce oamenii au trecut de la un stil de viață de vânători-culegători la agricultură, rozătoarele au devenit o problemă majoră. Pisicile, atrase de rozătoare, au fost acceptate de oameni pentru a-i ajuta în combaterea dăunătorilor.
Pentru a susține această teorie, cercetătorii au descoperit o pisică îngropată la picioarele unui om în Cipru, datând de acum aproximativ 10.000 de ani. Aceasta sugerează că asocierea dintre pisică și om ar fi putut începe în Semiluna Fertilă. Cu toate acestea, noile studii contestă această idee, sugerând că domesticirea pisicilor a avut loc mult mai târziu și că rămășițele care sugerează interacțiuni anterioare aparțin unor pisici sălbatice.
Unul dintre studii a realizat analize genetice pe specimene de pisici din antichitate, demonstrând că pisicile găsite în Europa și Turcia, acum 11.000 – 2.300 de ani, nu erau strămoșii direcți ai pisicilor domestice de astăzi, ci pisici sălbatice europene (Felis silvestris) care s-au hibridizat cu pisici sălbatice africane. Aceste pisici erau probabil folosite pentru hrană, blănuri sau în practici rituale, nu erau animale de companie.
Analiza sugerează că domesticirea pisicilor a avut loc în Africa, fie în Egipt, fie în alte zone nordice ale continentului, cum ar fi Marocul sau Tunisia. Pisicile domestice moderne sunt cele mai asemănătoare genetic cu pisicile sălbatice africane din Tunisia.
Egiptul a fost cea mai proeminentă civilizație timpurie care a încurajat prezența acestor feline, dovezile indicând că acestea erau bine stabilite acolo în primul mileniu î.Hr. Pisicile erau venerate ca parte a cultului lui Bastet, o zeiță asociată cu fertilitatea, sănătatea, protecția și viața domestică. Dovezile iconografice și mumificarea pisicilor sugerează că Egiptul a fost probabil principalul centru de domesticire a pisicilor.
Autorii studiilor sugerează că, deși felinele ar fi fost atrase de rozătoare în producția agricolă, este posibil ca acestea să fi fost crescute și pentru mumificare în scopuri ritualice. Pisicile domestice s-au mutat în Europa, probabil prin intermediul rutelor comerciale, cu specimene datând de la sfârșitul Epocii Fierului, ceea ce sugerează un prim val de pisici care au intrat în Europa în această perioadă.
Cu toate acestea, autorii avertizează că datele genetice din rămășițele de pisici mumificate din Egipt nu au fost încă analizate în mod fiabil. Deși Egiptul rămâne cel mai bun candidat ca loc de naștere al pisicilor domestice, lipsa datelor genetice din Egipt reprezintă o mare întrebare care trebuie să fie rezolvată pentru a susține această ipoteză.

