„Pericolul latent” sub cel mai vast acvifer european
O fostă mină de potasă (carbonat de potasiu) din vechea așezare industrială Wittelsheim din Alsacia a fost umplută cu deșeuri toxice care nu puteau fi tratate. Deasupra minei se află cel mai mare sistem acvifer din Europa, iar cercetătorii se tem că cele 42.000 de tone de substanțe chimice depozitate în mină ar putea contamina apa potabilă utilizată de milioane de oameni din Franța, Germania și Elveția. Această situație ridică îngrijorări nu doar pentru sănătatea oamenilor, ci și pentru fauna sălbatică și ecosistemul în general.
În luna iunie, un judecător a confirmat decizia guvernului de a depozita deșeurile toxice în mină, stipulând că acestea trebuie acoperite cu tone de beton pentru a opri scurgerile. Activistii care cer mutarea deșeurilor în altă parte consideră că această decizie reprezintă „o bombă cu ceas pentru viitoarele generații”. Yann Flory, un fost profesor de sport care a organizat peste 20 de proteste împotriva depozitării deșeurilor în Stocamine din 1989 până în prezent, a declarat: „Nu o să se întâmple mâine. Poate că eu nu o să mai fiu afectat. Sunt prea bătrân. Dar copiii mei, nepoții mei, cu siguranță vor fi afectați.”
Acviferul se află la doar 5 metri de suprafață, iar 500 de metri mai jos se află vechea mină de potasă, care are 125 de kilometri de tuneluri subterane. În acest spațiu, de dimensiunea a șapte terenuri de fotbal, se găsesc mercur, arsenic și alte metale grele, precum și cianură și reziduuri provenite de la incineratoarele de deșeuri menajere. Unele rapoarte sugerează că ar fi depozitate și alte tipuri de deșeuri ilegale.
Autoritățile și producătorii de deșeuri din întreaga lume au folosit, de-a lungul timpului, foste mine ca pe niște „cimitire” pentru deșeuri toxice. La Stocamine, roca se află în mișcare din cauza activităților altor mine din apropiere și a efectelor schimbărilor climatice. Tavanele se lasă și pereții se prăbușesc într-un ritm lent, dar constant, de aproximativ 2 centimetri pe an. Studiile sugerează că, în următorii 300 de ani, apa va inunda treptat mina. Unii cercetători susțin că este posibil să se sigileze puțurile și să se amâne infiltrarea substanțelor contaminante, în timp ce alții afirmă că singura soluție sigură este înlăturarea deșeurilor, o operațiune care ar costa în jur de 65 de milioane de euro.
Presa a raportat că, chiar și în concentrații mai mici, prezența metalelor grele în apă a fost asociată cu o serie de probleme de sănătate, cum ar fi cancer, boli neurologice și leziuni ale rinichilor. Scurgerea deșeurilor toxice ar putea avea efecte devastatoare și asupra faunei sălbatice din râuri și zonele mlăștinoase alimentate de acvifer, cercetătorii considerând că este o „amenințare uriașă” pentru biodiversitate.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că deșeurile toxice pot rămâne în Stocamine, deoarece tunelurile subterane sunt deja prea degradate pentru a permite înlăturarea lor în siguranță. În ciuda deciziei guvernului francez de a sigila deșeurile cu beton, localnicii și activiștii continuă să se opună, temându-se că este „o bombă cu ceas pentru viitoarele generații”. Minerii se simt trădați, având în vedere că autoritățile le-au promis că deșeurile vor rămâne în subteran doar 30 de ani. Jean-Pierre Hecht, un miner cu experiență din anii ’80, a declarat: „Speram că prin depozitarea deșeurilor în subteran vom găsi o soluție pentru tratarea deșeurilor și că le vom putea recicla într-un fel sau altul, mulțumită progresului tehnologic.”
Un incendiu care a avut loc în 2002 a emis fum toxic timp de mai multe zile, iar centrul a fost închis. Mai multe mine de sare și potasă s-au prăbușit după ce apa s-a infiltrat în puțurile miniere, provocând alunecări de teren și subsidență. Comunitatea Europeană din Alsacia a anunțat că va face apel împotriva deciziei guvernului de a îngropa deșeurile sub beton, subliniind că cetățenii și aleșii lor trebuie să conștientizeze că au o „bomba cu ceas” sub picioare.
