Alegerea Papei Francisc: Călătoria unui fiu de imigranți argentinieni spre conducerea Vaticanului
Alegerea Papei Francisc în martie 2013 a marcat începutul unei noi ere a conducerii Bisericii Catolice. De la prima sa apariție în public, după ce a devenit primul papă din emisfera vestică, liderul de la Vatican a inspirat și fascinat catolicii din întreaga lume, fiind declarat persoana anului 2013 de către revista Time, care l-a numit un „papă al poporului”. Suveranul pontif a murit luni, în a doua zi de Paște, după 12 ani în fruntea Bisericii Catolice, conform anunțului făcut de Vatican.
În prima parte a pontificatului său, așteptările din partea credincioșilor și a întregii lumi erau uriașe. Papa Francisc a vorbit în cuvinte simple, dar puternice, evitând capcanele luxului papal. Era văzut ca un outsider și un reformator natural, provocând rumoare în rândul conservatorilor, dar menținându-și susținerea globală.
Viața lui Jorge Mario Bergoglio
Jorge Mario Bergoglio, pe numele său real, s-a născut la Buenos Aires în 1936, fiind fiul unor imigranți italieni. Tatăl său, Mario, era contabil, iar mama, Regina Sivori, s-a dedicat creșterii celor cinci copii ai familiei. Bergoglio a studiat meseria de tehnician chimist și a lucrat în diverse domenii, inclusiv ca om de serviciu și paznic de club de noapte.
La doar 21 de ani, s-a îmbolnăvit grav de pneumonie, având nevoie de o intervenție chirurgicală care i-a afectat plămânul drept. Un an mai târziu, în 1958, Bergoglio a intrat în ordinul iezuiților și a devenit preot în 1969. Între 1973-1979, a fost superior provincial al ordinului în Argentina, într-o perioadă dificilă pentru țară.
Lovitura de stat din 1976 a dus la „Războiul murdar”, unde mii de oameni au dispărut, fiind răpiți și torturați. Liderul iezuiților de la acea vreme, Pedro Arrupe, a devenit mentorul lui Bergoglio, acesta concentrându-se pe ajutorarea persoanelor sărace.
Conducerea Bisericii Catolice
Când a fost ales papă, în 2013, Bergoglio a ales numele Francisc în onoarea Sfântului Francisc de Assisi, simbolizând o viață umilă în slujba săracilor. Papa Francisc a preluat conducerea Bisericii Catolice într-un moment de cumpănă, după scandaluri de abuz sexual în rândul clerului.
El a promovat unitatea în rândul catolicilor, cerând acceptarea diversității globale și susținând cauza persoanelor sărace. În mai 2015, a emis enciclica Laudato si’, în care a abordat criza climatică și a denunțat consumul excesiv, sprijinind de asemenea drepturile popoarelor indigene.
Întâlniri istorice și reforme
Papa Francisc s-a întâlnit cu lideri politici și religioși, vizitând țări aflate în conflict și multe altele unde niciun papă nu mai călcase, inclusiv Irak și Mongolia. În autobiografia sa „Speră”, el a recunoscut că simte că are o reputație pe care nu o merită.
O parte importantă a pontificatului său a fost reprezentată de scuzele publice pentru victimele abuzurilor sexuale comise de membri ai clerului. În 2022, în timpul „pelerinajului penitențial” din Canada, s-a întâlnit cu victimele școlilor rezidențiale, unde copiii din comunitățile indigene au fost asimilați cu forța.
Papa Francisc a fost admirat pentru susținerea drepturilor omului și reformele introduse. În 2023, el a aprobat binecuvântarea cuplurilor de același sex. De-a lungul anilor, Papa Francisc a suferit de probleme de sănătate, inclusiv dureri de sciatică, bronșită și pneumonia.
Ultima sa apariție publică a fost duminică, când a oferit binecuvântarea zecilor de mii de credincioși din Piața Sfântul Petru de la Vatican.
