Operațiunea subacvatică: Cum traficanții introduc cocaină în Europa, chiar sub supravegherea autorităților
Comerțul cu cocaină este acum mult mai extins și diversificat din punct de vedere geografic decât în trecut. Coasta stâncoasă din nord-vestul Spaniei, în regiunea Galicia, a devenit o destinație preferată pentru traficanți, care utilizează „narco-submarine” pentru a evita autoritățile și a inunda Europa cu droguri de sute de milioane de dolari. Aceste submersibile au fost folosite de zeci de ani în Oceanul Pacific, dar acum reprezintă mijlocul de transport preferat pentru traficanții care operează pe rutele spre Europa și Australia, conform unor estimări.
Fernando Iglesias, șeful poliției de frontieră din Galicia, a descris dinamica dintre agenții antidrog și contrabandiști ca fiind „un joc de-a șoarecele și pisica”. Potrivit estimărilor poliției spanioli, cel puțin cinci narco-submarine sunt trimise anual spre Galicia. Autoritățile din Spania au confiscat atât de multă cocaină în ultimii ani încât au rămas fără locuri de depozitare, distrugând deja mari cantități capturate.
În ultimii cinci ani, autoritățile din Spania au capturat trei submersibile, dar alte 30 ar fi putut scăpa nedetectate în aceeași perioadă. Primul submersibil cu droguri a fost capturat în 2019, având o călătorie de aproximativ 6.500 de kilometri din Brazilia până în nordul Spaniei, transportând 3.000 de kilograme de cocaină. Javier Romero, un jurnalist spaniol, a descris această captură ca fiind „o palmă care ne-a trezit la realitate”, evidențiind faptul că traficanții erau mult mai bine pregătiți decât autoritățile.
Un narco-submarin poate transporta tone de cocaină, însă costul de construcție se ridică la aproximativ 1 milion de dolari. Aceste submersibile sunt de obicei construite de cartelurile de droguri în junglele din America de Sud, cu Gura de vărsare a Amazonului fiind un loc ideal pentru producerea și ascunderea lor. Deși sunt numite „narco-submarine”, ele sunt rareori submarine în adevăratul sens al cuvântului; semisubmersibilele capturate au o lungime de 21 de metri și se deplasează cu o parte deasupra apei.
Condițiile la bordul unui narco-submarin sunt dificile, cu loc pentru doar trei persoane și fără toaletă sau sursă de lumină. Romero a descris experiența ca fiind insuportabilă, cu fum toxic respirat pe parcursul întregii călătorii. Autoritățile se confruntă cu dificultăți în detectarea acestor nave, deoarece se mișcă la nivelul apei, iar radarele le confundă cu valurile. Unul dintre instrumentele folosite pentru detectarea submersibilelor este camera cu termoviziune, care poate identifica căldura din interiorul lor.
Traficanții de droguri folosesc strategii variate pentru a copleși autoritățile, combinând mai multe metode de transport. Deși autoritățile au confiscat cantități mari de droguri, este aproape imposibil să țină pasul cu inovațiile introduse de traficanți. Agenții antidrog recunosc că au rămas în urmă și se tem că dezvoltarea dronelor subacvatice va îngreuna și mai mult misiunea de prindere a acestora.
