Misterul torcerii pisicilor: O descoperire fascinantă a cercetătorilor japonezi despre gena ce stă la baza acestui comportament sonor
Deși omenirea are o relație îndelungată cu pisicile domestice, fenomenul torsului rămâne un mister, iar scopul său este încă dezbătut de oamenii de știință. Un nou studiu genetic realizat de cercetători japonezi sugerează că o genă asociată cu vocalizarea ar putea sta la baza acestui comportament distinct al pisicilor.
Analizând ADN-ul și comportamentul raportat de stăpâni pentru 280 de pisici domestice, biologul Yume Okamoto de la Universitatea din Kyoto și colegii săi au identificat o genă legată de torsul felinelor și alte forme de vocalizare. Pisicile care aveau o variantă scurtă a genei receptorului de androgen au fost raportate ca torcând mai frecvent decât cele cu varianta lungă. În plus, masculii cu această variantă scurtă au fost percepuți ca fiind mai vocali în interacțiunile cu oamenii.
Receptorii de androgen controlează în principal testosteronul, ceea ce sugerează că lungimea genei influențează comportamente legate de acest hormon, inclusiv vocalizarea. Cercetările au arătat că versiunea lungă a genei apare doar la pisicile domestice, în timp ce rudele apropiate, precum Prionailurus viverrinus și Prionailurus bengalensis, nu prezintă această variantă. Aceasta sugerează că modificarea genetică a apărut odată cu domesticirea pisicilor.
Studii anterioare au indicat că pisicile de rasă pură au mai multe șanse să dețină forma lungă a genei decât cele fără rasă, care provin adesea din rândul pisicilor abandonate sau născute în libertate. Cercetătorii sugerează că pisicile crescute constant de oameni nu mai sunt la fel de dependente de comunicarea vocală pentru supraviețuire, ceea ce a permis supraviețuirea variantei genetice lungi în rasele pure.
Această constatare este în concordanță cu asocierea dintre tors și comunicarea vocală, ca strategii de a atrage atenția sau de a obține sprijin, esențiale pentru supraviețuire prin interacțiuni atât cu alte pisici, cât și cu oamenii. Pisicile torc și atunci când sunt grav rănite, ceea ce a condus unii cercetători să sugereze că torsul ar putea fi și un mecanism de autovindecare.
În urmă cu câțiva ani, cercetătorii au descoperit că vibrațiile joase produse de pisici, de 25–30 Hz, sunt generate de pernițe moi din corzile vocale, fără contracții musculare, ceea ce înseamnă că torsul este, într-o oarecare măsură, automatizat. Studiile recente contribuie la o mai bună înțelegere a comportamentului pisicilor și la construirea unor relații mai fericite între oameni și animale.
