Declinul conexiunii dintre oameni și natură
Conexiunea oamenilor cu natura a scăzut cu peste 60% din anul 1800 până în prezent, conform unui studiu publicat în revista Earth. Această tendință este corelată cu dispariția din cărți a unor cuvinte precum „râu”, „mușchi” sau „floare”. Cercetătorii avertizează că, fără politici și schimbări sociale majore, tendința va continua, iar generațiile viitoare vor suferi o „extincție a experienței” în lumea naturală.
Metodologia studiului
Studiul, realizat de Miles Richardson, profesor de „conectare cu natura” la Universitatea din Derby, analizează pierderea naturii din viețile oamenilor în ultimii 220 de ani, bazându-se pe date privind urbanizarea, dispariția faunei sălbatice și pe faptul că părinții nu mai transmit copiilor obiceiul de a interacționa cu natura. De asemenea, a fost observată dispariția cuvintelor legate de natură din cărți între 1800 și 2020, cu un vârf al declinului înregistrat în 1990, de 60,6%.
Impactul urbanizării asupra conexiunii cu natura
Modelarea computerizată sugerează o continuare a „extincției experienței”, în care generațiile viitoare vor pierde contactul cu natura din cauza urbanizării crescânde și a lipsei de „orientare” din partea părinților. Alte studii au arătat că legătura părinților cu natura este un indicator esențial al apropierii unui copil față de mediul natural.
Importanța conectării cu natura
Richardson afirmă că „conectarea cu natura” este recunoscută drept o cauză de bază a crizei de mediu și este vitală pentru sănătatea mintală. Schimbările transformaționale sunt necesare pentru a îmbunătăți relația societății cu natura. Studiul sugerează că pentru a inversa declinul conexiunii cu natura, un oraș ar putea avea nevoie să fie de 10 ori mai verde, în condițiile în care creșterea cu 30% a suprafețelor verzi biodiversificate este considerată insuficientă.
Măsuri pentru redobândirea interesului față de natură
Cercetarea a arătat că măsurile menite să crească implicarea publicului în natura nu sunt eficiente pe termen lung. Richardson subliniază că implicarea copiilor în natură trebuie să înceapă din copilărie, punând accent pe transmiterea intergenerațională a acestui obicei. El sugerează că este esențial să menținem fascinația copiilor față de natură pe parcursul copilăriei și școlarizării, împreună cu înverzirea urbană.
Semne de speranță
Există, totuși, semne de speranță pentru o schimbare culturală. Utilizarea cuvintelor legate de natură în cărți a început să crească, declinul scăzând de la 60,6% în perioada 1800–1990 la 52,4% în prezent. Richardson se întreabă dacă acest lucru reflectă o conștientizare ecologică reală, menționând că interesul crescut pentru spiritualitate ar putea indica o reconectare cu natura.
Concluzie
Declinul conexiunii dintre oameni și natură are implicații profunde asupra sănătății mintale și mediului, subliniind nevoia urgentă de politici și strategii care să faciliteze o reconectare intergenerațională cu natura.

