În mintea celor devotați: De ce rușii devin tot mai prudenți în fața conflictului din Ucraina?
În timp ce milioane de cetățeni sovietici s-au înrolat de bunăvoie pentru a-și apăra patriile de o forță invadatoare, armata lui Vladimir Putin este astăzi un contingent de mercenari care își riscă viața în schimbul câștigului personal. Chiar și așa, nici măcar plățile în numerar nu mai reușesc să-i convingă pe ruși să servească în armată, scrie The Times.
Rușii nu mai au sentimentul că cei morți în Ucraina sunt eroi
De sus, din blocul de apartamente în care locuiește, Aleksandr aude cântecele patriotice răsunând prin Moscova. Vede steagurile rusești și sovietice atârnate de stâlpii de iluminat. Îi privește pe bărbații în uniformă exersând mărșăluirea pe arterele centrale ale orașului. În timp ce capitala rusă se pregătește pentru sărbătorirea a 80 de ani de la victoria asupra Germaniei naziste, la intrarea în clădirea sa a fost lipită o reclamă care caută recruți pentru a se înrola pe unele dintre câmpurile de luptă unde Armata Roșie a luptat împotriva Wehrmacht-ului în anii 1940.
Deși președintele Vladimir Putin a încercat să facă o comparație între lupta Uniunii Sovietice împotriva nazismului în cel de-Al Doilea Război Mondial și campania sa actuală de „denazificare” în Ucraina, reclama respectivă este o reamintire a diferenței inevitabile dintre cele două conflicte. Reclama din clădirea lui Aleksandr oferă un avans de 1,9 milioane de ruble (17.500 de lire sterline) și un salariu anual de 5,2 milioane de ruble (48.000 de lire sterline) celor care se înrolează. Într-o țară în care salariul mediu este puțin sub 90.000 de ruble (825 de lire sterline) pe lună, acesta este un stimulent financiar puternic, pe care Kremlinul l-a majorat în mod repetat pentru a ține pasul cu cererea constantă de forță de muncă pe front.
Conform serviciilor secrete ucrainene, Rusia a recrutat, de asemenea, între 140.000 și 180.000 de condamnați, care se înrolează pentru a lupta în schimbul libertății lor. „Oamenii știu că a merge la luptă este o decizie financiară conștientă”, a spus Kirill Rogov, politolog și fondator al proiectului Re: Rusia. „Așadar, atunci când cineva cunoscut este ucis acolo, oamenilor le poate părea rău că a murit, dar nu există sentimentul că acesta a fost un mare act de eroism pentru țară.”
Ziua Victoriei, deturnată de Vladimir Putin
Aleksandr, în vârstă de 27 de ani, cercetător la una dintre universitățile orașului, este consternat de război și spune că se va simți „veșnic vinovat” pentru atrocitățile și devastările provocate de țara sa în Ucraina. Pentru el, Ziua Victoriei, sărbătorită în Rusia pe 9 mai, nu mai este o comemorare a celor 27 de milioane de cetățeni sovietici care au murit în război, ci o zi a rușinii. Sub Putin, rolul Uniunii Sovietice în înfrângerea nazismului a ajuns să servească drept motiv important în ideologia regimului, descris în rusă drept „pobedobesie”, un termen peiorativ care se traduce aproximativ prin „manie a victoriei”.
În același timp, viața de zi cu zi devine din ce în ce mai militarizată. În ciuda scăderii veniturilor din petrol și a unui deficit bugetar tot mai mare, Kremlinul și-a dublat anul acesta finanțarea pentru Iunarmiia, o mișcare militară de tineret care servește drept mijloc pentru îndoctrinare. Astăzi, sărbătoarea publică de Ziua Victoriei este la fel de mult despre amintirea trecutului, cât și despre proiecția puterii Rusiei moderne. În 2008, Putin a reînviat tradiția sovietică de a defila cu tancuri și rachete cu rază lungă de acțiune prin Piața Roșie. Trei luni mai târziu, Rusia a invadat Georgia.
„Am ignorat această zi în ultimii zece ani”, a spus Aleksandr, al cărui nume de familie nu este publicat pentru a-i proteja identitatea. „În copilăria mea, Ziua Victoriei era o sărbătoare dedicată veteranilor. Acum este principala zi de propagandă.”
Societatea rusă, sub presiune
Centrul Levada, cea mai mare agenție independentă de sondaje care operează în Rusia, a raportat în mod constant un sprijin puternic pentru război în ultimii trei ani, între 70 și 80% dintre respondenți declarând că susțin acțiunile forțelor rusești din Ucraina. Fiabilitatea acestor sondaje, care arată și un sprijin puternic pentru președintele Putin, a fost pusă sub semnul întrebării din cauza pericolului de a-ți exprima opinia într-un stat totalitar. Alți indicatori, cum ar fi creșterea criminalității grave – la cel mai înalt nivel din ultimii 15 ani – și o recentă inversare a tendinței de scădere a consumului de alcool, par să indice o societate aflată sub presiune.
Rogov a spus că cel mai mare grup din societate îl reprezintă cei care susțin în general războiul, dar „nu simt nicio responsabilitate pentru asta”. El a afirmat: „Există o mare prăpastie între genul de patriotism pe care îl susține Putin – care se vede într-o luptă eternă pentru supraviețuire cu Occidentul – și patriotismul oamenilor obișnuiți. Ei nu înțeleg motivele acestui război. Îl văd ca fiind războiul lui Putin.”
În ultimii trei ani, Marina, cercetătoare sociologică, a călătorit prin Rusia, intervievând oameni despre percepția lor asupra războiului, în cadrul unui proiect al Laboratorului de Sociologie Publică. Cel mai recent raport al proiectului – pentru care cercetătorii au călătorit în trei orașe de provincie din regiunile Buriația, Ural și Krasnodar – a constatat că, în ciuda eforturilor depuse de stat, oamenii deveneau din ce în ce mai apatici față de război. „Contrar opiniei populare despre militarizarea rapidă [a societății], observăm că războiul devine familiar și, prin urmare, o parte invizibilă a realității”, se arată în raport.
Într-un oraș numit Ceremușkin din Ural, în primele luni ale războiului, oamenii obișnuiau să se adune la muzeul local pentru a strânge bani și a țese plase de camuflaj pentru a fi trimise pe front. Trei ani mai târziu, locuitorii se chinuie acum să-și amintească ultima dată când a avut loc un astfel de eveniment. Când a fost proiectată public și gratuit o peliculă de propagandă intitulată „Martorul”, nimeni nu a apărut.
În Ulan Ude, capitala Buriației, un bărbat a spus că inițial el și colegii săi de la școala unde lucra au fost obligați de șeful lor să meargă la înmormântările foștilor angajați. „Acum, nici măcar nu știu cine a fost ultima persoană care a murit acolo”, a spus el. Alții intervievați în Buriația – o regiune din estul Siberiei unde a fost înrolat un număr disproporționat de recruți – au atestat perspectiva pur financiară asupra războiului pe care mulți o au, atunci când au descris înrolarea pentru luptă ca fiind o „călătorie de afaceri”.
Întrebată de ce oamenii deveniseră din ce în ce mai indiferenți față de război, Marina a explicat: „Oamenii își dau seama că nu pot influența nimic, nimic nu depinde de ei și de aceea au decis că nu merită să se gândească la asta.” Interesant este că aceeași apatie crescândă a fost resimțită de cei care anterior fuseseră împotriva războiului, a remarcat ea.
Reprimierea statală pe scară largă
Fără îndoială, acest lucru este parțial rezultatul represiunii statale pe scară largă. De la invazia la scară largă, aceasta a demontat aproape complet ultimele vestigii rămase de opoziție internă față de regim. Mass-media independentă și ONG-urile au fost etichetate drept „agenți străini”, în timp ce cei care se pronunță împotriva războiului sunt condamnați la pedepse lungi cu închisoarea. Săptămâna aceasta, Daira Kozireva, o studentă în vârstă de 19 ani din Sankt Petersburg, a fost condamnată la aproape trei ani de închisoare pentru că a lipit cu bandă adezivă o bucată de hârtie care conținea un vers de poetul ucrainean Taras Șevcenko pe statuia sa dintr-un parc.
Există acum o stare profundă de paranoia în care oamenii se tem să discute despre război sau politică de teamă că interlocutorul lor i-ar putea denunța poliției. Irina, în vârstă de 24 de ani, lector universitar și activistă pentru drepturile omului în regiunea Ural, a spus că la serviciu trebuie să „filtreze fiecare cuvânt” și se teme că cineva ar putea vedea notificări Telegram de la mass-media opoziției pe telefonul său. Nici măcar nu vorbește cu familia ei despre război. Tatăl ei îl susține pe președintele Putin și s-a gândit să se ofere voluntar pentru luptă când a fost anunțată mobilizarea. „Acești ultimi trei ani au fost ca un laț în jurul gâtului meu”, a conchis ea.
