Imposibilitatea Israelului de a-și îndeplini planurile în Iran fără o intervenție terestră sau sprijinul direct al SUA
Israelul a desfășurat o campanie de bombardamente aeriene asupra Iranului în ultima săptămână, încercând să realizeze ceea ce nicio altă țară nu a reușit vreodată: răsturnarea unui guvern și distrugerea capacităților sale militare fără implicarea forțelor terestre. Cu toate acestea, analiza Foreign Affairs subliniază că încrederea exagerată a Israelului în armele sale de mare precizie și operațiunile serviciilor secrete nu este suficientă pentru a atinge obiectivele în Iran, care ar putea deveni o forță și mai periculoasă în urma acestui război.
Statele Unite nu au reușit niciodată să obțină rezultate asemănătoare cu cele pe care Israelul le urmărește în Iran doar prin bombardamente aeriene, cum se poate observa din conflictele din Al Doilea Război Mondial, Războiul din Coreea, Războiul din Vietnam, conflictele din Iugoslavia sau Războiul din Irak. Nici Uniunea Sovietică nu a reușit să obțină rezultate semnificative doar prin bombardamente aeriene în Afganistan, Cecenia sau Ucraina.
Deși Israelul a obținut numeroase victorii tactice folosind forța aeriană și operațiuni ale serviciilor secrete, liderii israelieni au ocredințat că pot opri progresul nuclear al Iranului și răsturna regimul de la Teheran doar prin atacuri aeriene. În ultimele atacuri, Israelul a ucis lideri militari de top ai Iranului, a distrus centre importante de comunicații și a degradat capacitatea economică a Iranului, afectând programul său nuclear. Cu toate acestea, bombardamentele aeriene nu vor putea distruge complet programul nuclear al Iranului și nici nu vor deschide calea pentru schimbarea de regim la Teheran.
Israelul se confruntă cu trei mari obstacole în încercarea de a distruge programul nuclear iranian. Primul obstacol este că majoritatea centrelor utilizate de Iran pentru acest scop, inclusiv instalațiile de îmbogățire a uraniului, se află adânc în subteran. Liderii militari ai Israelului au recunoscut că o operațiune decisivă asupra bazei nucleare subterane de la Fordo ar fi imposibilă fără ajutorul Statelor Unite.
Al doilea obstacol este centrala nucleară Bushehr din sudul Iranului, care poate fi modificată pentru a produce plutoniu utilizabil în arme nucleare. Distrugerea reactorului ar putea provoca un nor radioactiv, afectând nu doar orașul Bushehr, ci și alte regiuni din Golful Persic.
Al treilea obstacol constă în incertitudinea legată de capacitatea Iranului de a-și reface stocurile de uraniu îmbogățit, întrucât Israelul nu poate inspecta în detaliu impactul bombardamentelor asupra bazelor iraniene.
Schimbarea regimului de la Teheran este un alt obiectiv ambițios al Israelului, care ar necesita eliminarea întregii conduceri iraniene și instalarea unui guvern pașnic dispus să renunțe la programul nuclear. În acest scenariu, Israelul ar trebui să se bazeze pe bombardamente aeriene ca principală armă, în loc de un grup local de lideri.
Istoria arată că puterea aeriană, chiar și sprijinită de servicii de informații, nu a reușit niciodată să răstoarne un guvern. Exemplele din trecut, cum ar fi atacurile împotriva liderilor libieni sau irakieni, demonstrează că bombardamentele nu au convins civilii să se revolte în număr suficient pentru a amenința guvernul aflat la putere.
Fără intervenția directă a Statelor Unite, Israelul se va confrunta cu un stat iranian și mai periculos, iar conflictul dintre Tel Aviv și Teheran va duce la victime civile tot mai numeroase și la consecințe devastatoare.

