Furtul tezaurului dacic și acuzațiile de minciună
Ernest Oberländer, fostul director al Muzeului Național de Istorie a României (MNIR), a declarat într-un interviu că se simte „trădat” de conducerea Muzeului Drents din Assen, Olanda, în urma furtului comorilor dacice împrumutate de România.
Acuzații de neconformitate la măsurile de securitate
Oberländer a acuzat muzeul olandez că „a mințit” în legătură cu măsurile de securitate convenite. El a afirmat că nu au respectat acordul din raportul instalației, subliniind că securitatea era primordială, dar sticla antiefracție promisă nu a fost utilizată, iar coiful a fost furat cu doar două lovituri de ciocan.
Detalii despre contractul de împrumut
Contractul de împrumut stipula utilizarea sticlei antiefracție de tip P6B, însă investigațiile ulterioare au arătat că au fost folosite vitrine din sticlă standard (P2B). Oberländer a menționat că raportul de facilități care detaliază gestionarea și protejarea colecțiilor nu a fost făcut public, adăugând că ar fi fost umilitor să își dovedească originea românească în fața criticilor primite după incident.
Critici și repercusiuni
Oberländer a declarat că anul 2025 a fost „unul întunecat” pentru el, marcat de reacții negative din partea publicului și a politicienilor. De asemenea, a menționat că tezaurele dacice au fost împrumutate anterior muzeelor din Milano, Beijing și Madrid fără incidente.
Investigații și reacții ale autorităților
Muzeul din Assen fusese considerat „cel mai sigur” pe baza documentației tehnice, dar furtul a scos la iveală defecțiuni de securitate, inclusiv nefuncționarea sistemului de ceață artificială. Trei suspecți au fost arestați în Olanda, iar procesul lor este programat pentru anul următor. Bunurile furate nu au fost recuperate până în prezent.
Recompensă oferită pentru informații
Un om de afaceri olandez, Alex van Breemen, a oferit o recompensă de 250.000 de euro pentru informații care să conducă la găsirea tezaurului.
Poziția Muzeului Drents
Reprezentanții Muzeului Drents au evitat să comenteze acuzațiile specifice, afirmând că „toate condițiile de asigurare pentru exponatele românești au fost îndeplinite” și că despăgubirea a fost plătită integral de asiguratori. MNIR a refuzat să comenteze, invocând ancheta în curs.
Concluzie
Scandalul furtului tezaurului dacic subliniază importanța respectării acordurilor de securitate în cadrul expozițiilor internaționale, având implicații semnificative pentru protejarea patrimoniului cultural.
