Forțele nordice unite: O alternativă strategică pentru Europa în fața amenințărilor rusești
Țările nordice, cunoscute anterior pentru eforturile de pace, au evoluat într-un model de apărare pentru Europa, devenind o alternativă strategică în fața amenințărilor rusești. Suedia, Norvegia, Finlanda și Danemarca s-au aliniat în fața provocărilor de securitate, creând un „plan B” pentru a contracara agresiunea Rusiei, în contextul scăderii încrederii europenilor în garanțiile de securitate ale Statelor Unite.
În prezent, aceste patru țări sunt printre principalii furnizori de ajutoare militare pentru Ucraina, având în vedere dimensiunea populației lor. De asemenea, ele au făcut progrese semnificative în construirea unei arhitecturi de securitate regională mai puțin dependentă de SUA. Împreună, economiile acestor țări se ridică la nivelul Mexicului și sunt aproape comparabile cu cea a Rusiei.
După aderarea Suediei și Finlandei la NATO, forțele nordice s-au grupat pentru a colabora mai eficient. Suedia dispune de o industrie de apărare avansată, producând submarine, tancuri și avioane de vânătoare supersonice. Norvegia excelează în capacități maritime, în timp ce Finlanda se bucură de una dintre cele mai mari armate și forțe de artilerie pe cap de locuitor din Europa. Forțele speciale din Danemarca au, de asemenea, o experiență considerabilă în desfășurarea de operațiuni militare internaționale.
Relațiile dintre țările nordice s-au întărit semnificativ în contextul amenințărilor rusești. Un raport al serviciilor de informații din Danemarca a avertizat că Rusia ar putea declanșa un război major împotriva unor țări europene din NATO în următorii trei până la cinci ani. Jens Stoltenberg, fost secretar general al NATO, a subliniat că țările nordice au recunoscut importanța cooperării militare, comparând această colaborare cu Uniunea de la Kalmar din anii ‘1400.
În 2023, acestea au înființat un comandament aerian nordic comun și au formulat un plan de apărare valabil până în 2030 prin intermediul Nordefco (Nordic Defence Cooperation). Nevoia de reînarmare a devenit crucială, mai ales în contextul scăderii încrederii în SUA, accentuată de administrația Trump. Copenhaga, în particular, a resimțit această nevoie, având o capacitate militară limitată pentru a-și apăra teritoriul, inclusiv Groenlanda.
Finlanda, cu o capacitate de mobilizare de 280.000 de trupe în câteva săptămâni și cu aproape 900.000 de rezerviști, joacă un rol esențial în acest bloc nordic. Suedia, recunoscută pentru inovațiile sale militare, dispune de avioane de luptă JAS 39 Gripen și de tancuri avansate. Norvegia, care a fost criticată pentru cheltuielile sale anterioare pe apărare, și-a anunțat intenția de a-și dubla suportul militar pentru Ucraina, ajungând la 8 miliarde de dolari până în 2025.
Danemarca a crescut cheltuielile militare cu 70% pentru următorii doi ani și a adoptat un model de furnizare a armelor din Ucraina, pentru a rezolva problemele legate de producția lentă a echipamentelor. Totodată, Danemarca nu exclude desfășurarea de arme nucleare pe teritoriul său.
În ciuda colaborării strânse, există divergențe între țări. Danemarca și Suedia sunt deschise să contribuie la forțele de menținere a păcii, în timp ce Finlanda preferă să-și păstreze trupele pentru apărarea graniței cu Rusia. Acest bloc nordic unit ar putea servi ca exemplu pentru alte națiuni, precum cele din jurul Mării Negre, și poate funcționa ca o asigurare în cazul în care alianța transatlantică se va dezintegra în viitor.

