Nașterea Maicii Domnului – Praznic Bisericesc
Nașterea Maicii Domnului este primul praznic din Anul bisericesc, care începe la 1 septembrie. Fecioara Maria s-a născut din părinți foarte înaintați în vârstă, Ioachim și Ana, ca rod al rugăciunii lor. Tatăl ei era din seminția lui David, iar mama ei din cea a lui Aaron. Informațiile despre Nașterea Maicii Domnului nu se regăsesc în Sfânta Scriptură, ci sunt consemnate doar în Tradiția Bisericii, în cărțile de cult și în scrieri precum Protoevanghelia lui Iacov, din secolul al II-lea. Născută în mod firesc din Drepții Ioachim și Ana, Maica Domnului a fost aleasă să dăruiască trup de om lui Dumnezeu-Fiul, Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Semnificația Sărbătorii
Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului este recunoscută și de copt și sirieni, care s-au separat de Biserica Ortodoxă după al patrulea sinod ecumenic, ceea ce sugerează că începutul acestei sărbători trebuie plasat între sinodul al treilea ecumenic (431) și sinodul al patrulea (451). Această sărbătoare a fost adoptată în Apus în vremea papei Serghie I (687-701).
Imnuri și Tradiții
Condacul și Icosul acestui praznic au fost alcătuite de Sfântul Roman Melodul în secolul al VI-lea, iar canonul care se cântă la slujba Utreniei a fost compus de Sfântul Ioan Damaschin.
Pomenirea Sfinților
În ziua de 8 septembrie, se fac pomenirile următorilor sfinți:
- Sfintilor frați după trup Ruf și Rufian
- Sfantului Sever
- Sfantului Artemidor
- Sfantului nou Mucenic Atanasie
- Icoanei Maicii Domnului din Kursk
De asemenea, a doua zi se face pomenirea Sfinților și Dreptilor Părinți Ioachim și Ana.
Concluzie
Nașterea Maicii Domnului reprezintă un moment important în calendarul ortodox, având o semnificație profundă pentru credincioși, subliniind rolul Fecioarei Maria în istoria mântuirii. Această sărbătoare reafirmă tradițiile și credințele care unesc comunitățile creștine de-a lungul secolelor.
