Declinul Americii și Oportunitățile Uniunii Europene
Puterea și influența Statelor Unite ale Americii au scăzut semnificativ în ultimele decenii. După cel de-al Doilea Război Mondial, SUA a reușit să modeleze sistemul global în favoarea sa, iar în perioada „unipolară” de după prăbușirea Uniunii Sovietice, statutul său era fără precedent. Cu toate acestea, absența Americii pe scena mondială creează un vid care ar putea reprezenta o oportunitate pentru Uniunea Europeană.
Fostul prim-ministru suedez, Carl Bildt, subliniază că retragerea Americii, accelerată de președinția lui Donald Trump, a lăsat un gol tot mai evident în ordinea mondială. Deși nu este surprinzător că o administrație „America pe primul loc” renunță la responsabilitățile globale, viteza acestor schimbări este remarcabilă. Bildt prezice că rolul Americii în economia globală va continua să scadă, în special pe fondul politicii comerciale agresive a lui Trump, care include taxe vamale impuse împotriva atât a prietenilor, cât și a dușmanilor.
Conform lui Bildt, China este principalul partener comercial pentru aproximativ 120 de țări, iar Uniunea Europeană pentru circa 80, în timp ce SUA ocupă prima poziție doar pentru aproximativ 20 de țări. Această schimbare de dinamică comercială va diminua și mai mult influența Americii.
Absența Americii se va resimți în mod special în domeniul cooperării internaționale, atât în cadrul sistemului Națiunilor Unite, cât și în afara acestuia. Diplomația americană se află într-o retragere generală, iar oficialii administrației au minimalizat conflictele internaționale, cum ar fi invazia Rusiei în Ucraina, considerând-o „războiul lui Joe Biden.” De asemenea, răspunsul Americii la tensiunile dintre India și Pakistan a fost de a se distanța de aceste probleme.
Bildt observă că recentul drum al lui Trump în Orientul Mijlociu s-a concentrat aproape exclusiv pe securizarea afacerilor, investițiilor și contractelor de armament, ignorând problemele fundamentale cum ar fi conflictul israeliano-palestinian.
Retragerea SUA din scenele internaționale deschide calea pentru alți actori să își asume roluri importante. Uniunea Europeană se prezintă ca un candidat evident pentru a umple golul lăsat de America, având o oportunitate unică de a-și consolida poziția într-un sistem comercial din ce în ce mai puțin centrat pe SUA. De exemplu, legătura cu Acordul global și progresiv pentru Parteneriatul Trans-Pacific ar putea aduce beneficii semnificative, la fel ca un nou acord comercial cu India.
Pe de altă parte, China ar putea, de asemenea, să își intensifice implicarea în cadrul sistemului ONU. Relația dintre China și Uniunea Europeană va fi crucială în determinarea viitorului global. Dacă președintele chinez Xi Jinping nu ar fi oferit sprijin politic și economic Rusiei în ultimii ani, perspectivele ar fi fost mai clare. Deși situația este complexă, China ar putea influența direcția globală dacă ar dori acest lucru.
O altă incertitudine majoră este modul în care NATO se va adapta, având în vedere că resursele militare americane se vor întoarce acasă din Europa și Orientul Mijlociu sau vor fi reorientate către Asia de Est.
