Confruntarea titanilor la polul nord: Rusia și China în competiție cu NATO – Strategiile și interesele în joc
Arctica devine rapid una dintre cele mai disputate regiuni ale lumii, având în vedere că climatologii afirmă că zona se încălzește de patru ori mai repede decât orice alt loc de pe glob. Această schimbare climatică are un impact semnificativ asupra ecosistemelor, vieții sălbatice și populațiilor locale. Cu toate acestea, marile puteri globale observă oportunități emergente în Arctica: topirea gheții facilitează accesul la resurse naturale valoroase, cum ar fi mineralele esențiale, petrolul și gazele, și deschide noi rute comerciale maritime. Lupta pentru controlul regiunii a devenit acerbă, implicând China, Rusia, Europa, SUA și India.
După ce Magnus Mæland a devenit primar al unui orășel din extremitatea nordică a Norvegiei, la sfârșitul anului 2023, a primit imediat trei delegații din China, care aspiră să devină o superputere polară. Deși Beijingul nu este prima țară care vine în minte atunci când ne gândim la Arctica, acesta este hotărât să devină un actor semnificativ în regiune. China investește în achiziții imobiliare, proiecte de infrastructură și urmărește să stabilească o prezență regională permanentă.
China se autodescrie ca un „stat aproape arctic”, deși capitala sa regională cea mai nordică, Harbin, se află la aceeași latitudine cu Veneția. În competiția pentru controlul Arcticii, Beijingul se confruntă cu rivalitate din partea Rusiei, Europei, Indiei și SUA. Motivul este simplu: zona arctică cuprinde 4% din glob și se estimează că 30% din rezervele de gaze naturale neexploatate se află în această regiune. În plus, topirea gheții deschide noi rute comerciale, reducând semnificativ timpul de călătorie între Asia și Europa.
Un exemplu este orașul Kirkenes, care ar putea deveni primul port european de escală pentru navele de containere din Asia, în funcție de ritmul de topire a gheții. Directorul portului, Terje Jørgensen, intenționează să construiască un nou port internațional, visând să transforme Kirkenes în „Singapore al Nordului Înalt al Europei”. Acesta subliniază că Norvegia nu va vinde terenuri sau companii care ar putea afecta „interesele de securitate norvegiene” și așteaptă clarificări de la guvern cu privire la infrastructura critică.
Rusia, care controlează jumătate din țărmul arctic, a început să colaboreze militar cu China în regiune. Paza de coastă chineză a efectuat patrule comune cu forțele ruse, iar bombardierele din ambele țări au realizat exerciții în apropierea Alaskăi. Această cooperare este un răspuns la intensificarea exercițiilor NATO în Arctica. Rusia are nevoie de investiții și de parteneri comerciali pentru a dezvolta resursele arctice, iar China reprezintă o piață importantă pentru aceste resurse.
Cu toate acestea, China este precaută să nu se alinieze prea strâns cu Rusia, dorind să evite sancțiunile occidentale și să continue relațiile comerciale cu puterile occidentale. Rusia, la rândul său, își modernizează capacitățile militare și folosește zona arctică pentru a stoca arme strategice. Norvegia percepe activitățile Rusiei ca o amenințare, mai ales în contextul invaziei Ucrainei. Colonelul Jørn Kviller subliniază că zona de nord a Norvegiei se simte atacată, având loc incidente frecvente de bruiaj GPS și spionaj.
Norvegia și aliații săi din NATO sunt în alertă pentru submarinele spion rusești și alte nave din zonă. Există o rețea de tuneluri și camere de supraveghere pentru a aduna informații despre activitățile suspecte, iar orice navă rusă care dorește să ajungă în Europa trebuie să treacă prin apele norvegiene. De asemenea, Norvegia este un furnizor important de gaze naturale pentru Europa, în special după impunerea sancțiunilor asupra exporturilor rusești.
Arhipelagul norvegian Svalbard reprezintă un alt punct de interes în competiția pentru resursele arctice. Deși este parte din Norvegia, acesta este reglementat de un tratat care permite accesul cetățenilor din toate țările semnatare. Însă, de la invazia Ucrainei, s-a observat o intensificare a naționalismului și a suspiciunilor privind activitățile de cercetare ale Rusiei și Chinei în zonă.
Comunitățile indigene din Arctica, care se simt adesea ignorate de către puterile globale, acuză națiunile europene de „colonialism verde”, prin care se urmărește exploatarea terenurilor lor sub pretextul crizei climatice. Activista Miyuki Daorana subliniază că situația actuală este mult mai serioasă decât în trecut, din cauza competiției pentru resurse.
Din păcate, vremurile de colaborare arctică, când țările se uneau pentru a proteja regiunea, par a fi apuse. Acum, puterile globale acționează din ce în ce mai mult în interes propriu, iar riscurile de interpretare greșită sau de calcul greșit sunt tot mai mari.
