Riscul de infectare cu lepra
1. Lepra nu este o boală contagioasă în mod obișnuit. 95% dintre adulții care intră în contact cu o persoană infectată nu vor dezvolta boala, datorită imunității naturale. Copiii sunt, însă, mai predispuși la lepra decât adulții.
2. Lepra nu se transmite prin contact casual, cum ar fi statul lângă o persoană infectată în autobuz sau la masă, strângerea mâinii sau îmbrățișarea. De asemenea, nu se transmite de la mamă la făt și nici pe cale sexuală.
3. Nu este necesară izolarea pacienților dacă se inițiază tratamentul. Pacientul devine non-contagios la doar câteva zile de la începerea tratamentului cu antibiotice și poate duce o viață normală.
Modalitățile de transmitere în cazul contactului apropiat și prelungit includ calea aeriană (tuse, strănut) sau contactul direct cu leziunile. Toți contacții apropiați ai unei persoane diagnosticate cu lepră, în special membrii familiei, trebuie să fie examinați periodic pentru a depista eventuale infectări.
Când trebuie să mergem la medic
Diagnosticul de lepră trebuie luat în considerare atunci când apar:
- Leziuni cutanate roșii sau depigmentate, însoțite de hipoestezie sau anestezie;
- Simptome neurologice sau oftalmologice la un pacient cu istoric de călătorie sau imigrant din zone cu incidență crescută (Asia, Africa).
Simptomele leprei apar, de obicei, între 3 și 5 ani (chiar până la 20 de ani) după expunerea la bacteria care provoacă boala, ceea ce face dificilă identificarea sursei infectării.
Concluzie
În concluzie, riscul de infectare cu lepra este scăzut, iar tratamentul adecvat reduce semnificativ contagiozitatea, permițând pacienților să ducă o viață normală.
