Cât de aproape a fost Titanicul de a evita coliziunea cu aisbergul
O analiză detaliată a unui model digital 3D, compus din 700.000 de imagini ale epavei Titanicului, a dezvăluit informații cruciale despre ultimele ore ale pachebotului britanic, care s-a scufundat în 1912 în Oceanul Atlantic, provocând moartea a aproximativ 1.500 de persoane.
Modelul la scară reală arată cum vasul s-a rupt în două în timpul scufundării, iar imaginile confirmă mărturiile supraviețuitorilor, care susțineau că inginerii au continuat să lucreze în sala motoarelor pentru a menține luminile aprinse, chiar și după coliziunea cu aisbergul. O simulare pe calculator arată că unele dintre găurile din carena navei, provocate de impact, nu erau mai mari decât coli de hârtie A4.
„Titanicul este ultimul martor al dezastrului rămas în viață și mai are încă povești de spus”, a declarat Parks Stephenson, expert în analiza dezastrului Titanicului. Imaginile au fost realizate pentru documentarul „Titanic: The Digital Resurrection”, produs de National Geographic și Atlantic Productions.
Ciocnirea cu aisbergul a durat doar câteva secunde, dar a fost suficientă pentru a provoca găuri în carena navei, prin care apa a inundat șase compartimente ermetice. Epava vasului, situată la o adâncime de 3.800 de metri în nordul Atlanticului, a fost scanată cu ajutorul roboților subacvatici, oferind prima imagine completă a epavei. Partea din față a epavei (prora) stă încă dreaptă pe fundul oceanului, în timp ce partea din spate (pupa) este un morman de metal datorită impactului cu fundul oceanului.
Stephenson a explicat că obținerea unei imagini complete a epavei este esențială pentru a înțelege dezastrul. Acțiunile eroice ale inginerilor care au continuat să lucreze în sala motoarelor au salvat multe vieți, menținând luminile aprinse până la final, oferind echipajului timp să lanseze bărcile de salvare în siguranță.
Copia digitală a Titanicului arată că unele dintre boilere erau concave, indicând faptul că acestea au funcționat până în ultimul moment. Sistemul electric a fost menținut în funcțiune de echipa de ingineri condusă de Joseph Bell, care a rămas în sala motoarelor până la sfârșit.
Noua simulare a scufundării oferă detalii despre viteza, direcția și poziția vasului, ajutând la determinarea daunelor provocate de ciocnirea cu aisbergul. Imaginile indică faptul că vasul nu a lovit aisbergul frontal, ci a suferit o serie de găuri aliniate pe o secțiune îngustă de pe lateral. Titanicul era proiectat să rămână pe linia de plutire chiar și cu patru compartimente inundate, însă coliziunea a provocat inundarea a șase asemenea compartimente.
Aceste găuri, de dimensiunea unor coli de hârtie, au dus la scufundarea vasului, iar distribuția lor pe o suprafață lungă a carenei a permis apei să pătrundă lent, dar sigur, în compartimentele afectate. Modelul 3D al epavei oferă noi informații despre noaptea tragică din 1912, iar experții estimează că le va lua ani de zile pentru a analiza fiecare detaliu.
„Epava Titanicului ne dezvăluie doar puțin câte puțin din povestea ei”, a adăugat Stephenson. „De fiecare dată, ne lasă cu dorința de a afla mai multe.”
