Câștiguri record pentru Banca Națională a Elveției
Banca Națională a Elveției (SNB) a raportat un profit de 26 de miliarde de franci elvețieni în 2025, una dintre cele mai mari sume din istoria sa. Acesta a fost generat în principal de creșterea prețului aurului, influențată de tarifele comerciale impuse de președintele american Donald Trump.
Detalii financiare
Profitul de 26 de miliarde de franci elvețieni (32,52 miliarde de dolari) reprezintă o scădere semnificativă față de recordul de 80,7 miliarde de franci din 2024, dar se află printre primele cinci profituri înregistrate de SNB în cei 119 ani de activitate. Profitul din 2025 a fost susținut de o creștere de 36,3 miliarde de franci a valorii deținerilor de aur ale băncii, întrucât investitorii au căutat valori de refugiu în contextul turbulențelor economice globale.
Impactul prețului aurului
Creșterea cu 64% a valorii aurului în 2025 a contribuit semnificativ la acest rezultat, sporind valoarea celor 1.040 de tone de aur deținute de SNB. Totuși, profitul a fost afectat de o pierdere de nouă miliarde de franci din pozițiile valutare ale băncii.
Proiecții și dividend
Rezultatul anunțat de SNB a fost în conformitate cu estimările analiștilor de la UBS, care anticipau un profit între 23,5 miliarde și 28,5 miliarde de franci. Banca va efectua o plată de patru miliarde de franci către guvernul central și guvernele cantonale, precum și un dividend de 15 franci pe acțiune pentru investitori.
Mandatul Băncii Naționale a Elveției
Deși a realizat un profit semnificativ, acest aspect nu face parte din mandatul principal al SNB, care se concentrează pe stabilitatea prețurilor și susținerea economiei elvețiene. SNB are statut de corporație, cu majoritatea acțiunilor deținute de guvernul federal și cele 26 de cantoane, iar aproximativ 2.000 de investitori privați beneficiază de dividende, dar au drepturi de vot limitate.
Concluzie
Profitul record al Băncii Naționale a Elveției subliniază influența semnificativă a politicilor comerciale internaționale asupra piețelor financiare și evidențiază rolul aurului ca activ de refugiu în perioade de incertitudine economică.
