Crin Antonescu dezvăluie mărturia din 1988 adresată Securității
Crin Antonescu a citit într-o conferință de presă declarația pe care a dat-o în anul 1988 la Securitate, document obținut de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Candidatul coaliției PSD-PNL-UDMR a subliniat că declarația cuprinde „doar lucruri cunoscute” de ofițerii care l-au investigat pe Ștefan Costache, prietenul său care a încercat să fugă din țară înainte de 1989.
„Pare debusolat, afirmă că reușita lui în viață nu mai e atât de sigură”, a menționat Antonescu în legătură cu documentul citit. El a subliniat că declarația sa nu conține nicio formă de angajament, nici măcar în sensul clasic al furnizării de informații. „Nu există niciun fel de formă de colaborare, nici măcar un contact între mine și Securitate”, a adăugat Antonescu.
Antonescu a explicat că a fost chemat de Securitate în calitate de „persoană din cercul de apropiați” ai lui Ștefan Costache, pe fondul unei anchete referitoare la dorința acestuia de a părăsi țara. „Am fost investigați în această calitate. Eu nu mă prezint ca victimă și nu am făcut caz de acest lucru. Era o formalitate, nu am suferit ceva atunci”, a declarat el.
Declarația dată de Crin Antonescu la Securitate este următoarea:
„Subsemnatul Antonescu George Crin – (n.r. Date personale) – vă declar că îl cunosc pe Costache Ștefan, inginer la întreprinderea comunală Tulcea, îl cunosc de aproximativ 20 de ani. Am copilărit împreună, am fost colegi de clasă. După clasa a VIII-a, Costache Ștefan a plecat la București pentru a urma cursurile unui liceu și Facultatea de Construcții. Ne aflăm în relații amicale, iar în toamna anului 1987, după ce s-a întors dintr-o excursie în Bulgaria ca turist, mi-a relatat:
Aflat către sfârșitul perioadei de excursie, la Sofia, a încercat să întreprindă o călătorie la Viena, pe calea aerului, fără pașaport. A fost reținut la aeroport, timp de 2-3 zile în Bulgaria, după care a fost trimis în România, tot pe calea aerului. Din București la Tulcea a fost însoțit de cadre de miliție, iar la Tulcea a mai fost reținut, fiind cercetat de miliție și Securitate.
În legătură cu perioadele în care a fost reținut, mi-a relatat că totul s-a petrecut în condiții normale, că nu i s-a cerut decât să relateze fapta sa, verbal și în scris, și că nu s-a exercitat niciun fel de presiune. Mi-a relatat că a intenționat să facă doar o plimbare până la Viena și ulterior să se întoarcă în țară și că, ulterior, a revenit asupra declarației sale, precizând că probabil nu s-ar mai fi întors.
Mi-a relatat că organele de cercetare au descoperit la domiciliu pachete cu obiecte personale destinate unor prieteni, iar printre acestea mă aflam și eu. Nu cunosc conținutul pachetelor. A avut o discuție cu un cadru de Securitate care i-a explicat semnificațiile faptei și atitudinii sale. A revenit la domiciliu și a reluat activitatea personală.
Deși suntem în relații strânse, nu am cunoscut intențiile lui Ștefan Costache. Știu că a depus acte pentru excursie în țări socialiste și i s-a aprobat Bulgaria (…) Am fost uimit pentru că în discuțiile anterioare nu și-a exprimat niciodată cea mai vagă intenție pentru a se stabili în altă țară. Ștefan Costache se află în relații apropiate în prezent cu subsemnatul (…) Am posibilitatea să exercit influență pozitivă asupra lui, are încredere în mine (…) dar pare debusolat, pentru că afirmă că reușita lui în viață nu ar mai fi atât de sigură.”
Crin Antonescu, 13.01.1988
