Mărturii de neuitat: 43 de femei argentiniene contestă abuzurile și exploatarea grupului catolic Opus Dei
În anii ’80, organizația catolică ultra conservatoare Opus Dei a oferit Andreei Martinez o cale de scăpare din sărăcia vieții rurale din Argentina. Acum, ea, împreună cu alte 42 de femei, acuză acest grup enigmatic de „exploatare și abuz”, susținând că au fost tratate „ca niște sclave” de membri importanți ai instituției. Martinez, care a intrat în Opus Dei la vârsta de 12 ani, a declarat: „Mi-au spus că o să studiez și o să progresez. Am crezut că având o educație, mai târziu, voi putea să îmi ajut familia.”
Primul lucru pe care l-a primit a fost o rochie roz. Al doilea: un program riguros care detalia fiecare sarcină ce trebuia îndeplinită pentru fiecare minut din zi. La 16 ani, Martinez a primit un ciliciu, un lanț de metal cu țepi ce trebuie purtat în jurul coapsei, și un bici, instrumente utilizate în procesul de mortificare.
Cele 43 de femei care au dat în judecată Opus Dei, organizație prezentă în peste 70 de țări, au afirmat că au fost forțate să lucreze 12 ore pe zi, gătind și făcând curat pentru membrii din elita instituției, fără a fi plătite. Femeile au fost supuse unor măsuri de control extrem, scrisorile lor fiind cenzurate, iar citirea era permisă doar pentru cărți pentru copii sau texte religioase. Când, în final, au reușit să scape, nu aveau niciun ban, doar hainele de pe ele, iar diplomele lor nu erau recunoscute oficial.
Procurorii din Argentina au preluat cazul lor, acuzând liderii Opus Dei din America de Sud că au condus exploatarea și traficarea fetelor, adolescenților și femeilor în perioada 1972-2015. Aceștia susțin că Opus Dei a creat o structură dedicată recrutării de fete din familii sărace, profitând de vulnerabilitatea lor extremă.
Opus Dei a respins cu tărie acuzațiile, afirmând că acestea sunt „scoase complet din context”. Martinez a relatat că, în 1979, membri ai Opus Dei au vizitat familia Claudiei Carrero, promițându-i că va învăța despre administrarea hotelieră și va putea călători. „Eram entuziasmată, dar ei nu m-au luat acolo ca să studiez, ci ca să muncesc,” a spus Carrero.
Organizația a avut succes pentru că fetele erau ținute cât mai izolate și docile. Ele au declarat că le era permis să sune acasă și să scrie o scrisoare doar o dată pe lună. „De la bun început, mi s-a spus că nu pot zice nimic despre Opus Dei,” a spus Carrero. „Eram ruptă de restul lumii.”
După patru ani de școală, Martinez a fost forțată să devină o slujitoare de casă, dedicându-și tot timpul gătitului și curățeniei pentru membrii importanți și preoți, fiind obligată să ducă o viață în castitate. Cu toate că își dorea să studieze psihologia, i s-a spus că nu are alte opțiuni datorită situației sale financiare. „Nu îmi era permis să petrec Crăciunul cu familia mea sau să merg la înmormântarea bunicii mele,” a povestit Carrero. „S-au ascuns în spatele lui Dumnezeu ca să se folosească de noi.”
Martinez a stat 10 ani în Opus Dei înainte de a reuși să scape. Când a plecat, avea doar 10 pesos (echivalentul a câtorva dolari), nu avea haine normale, iar diplomele școlare emise de Opus Dei nu erau recunoscute. „Nu primisem niciodată un salariu. Nu știam cum să folosesc banii, cum să vorbesc cu oamenii. Aveam 23 de ani, dar mă comportam ca un copil de 12 ani,” a spus ea.
Procurorii argentinieni susțin că cel puțin 43 de femei, „majoritatea fete și adolescente”, au fost „supuse unor condiții de trai comparabile cu sclavia” și „prinse într-un ciclu al exploatării și abuzului”. Opus Dei a declarat că școlile au fost aprobate de autoritățile argentiniene și că acuzațiile sunt „false și înșelătoare”. Organizația susține că „vocația spirituală” a asistentelor a fost „aleasă liber” și că nu exista nimic care să le împiedice să plece.
Femeile cer despăgubiri financiare și ca Opus Dei să recunoască suferința la care le-a supus și să își ceară scuze în mod oficial. Martinez studiază acum psihologia, în timp ce Beatriz Delgado, o altă victimă, a terminat gimnaziul „doar 40 de ani mai târziu”. Carrero s-a căsătorit și are o fiică adolescentă, afirmând că întâlnirea cu celelalte 42 de femei i-a adus liniște: „În sfârșit, sunt liberă.”
