Curtea de Conturi și lupta împotriva corupției
Declarațiile șefului Direcției Naționale Anticorupție (DNA), Marius Voineag, subliniază o realitate alarmantă: instituțiile de control din România, inclusiv Curtea de Conturi, nu contribuie eficient la combaterea corupției. Aceasta din urmă se dovedește a fi un exemplu de pasivitate instituțională, cu zeci de mii de acte de control și doar câteva zeci de sesizări penale într-un context de corupție sistemică, recunoscut inclusiv în rapoartele europene.
Problemele sistemului de control
Curtea de Conturi, teoretic una dintre cele mai influente instituții ale statului, controlează miliarde de lei și bugete publice, dar de multe ori se limitează la constatări formale, evitând acțiuni concrete, cum ar fi:
- formulări ambigue;
- recomandări în loc de sesizări;
- reclasificarea faptele potențial penale ca abateri administrative;
- transferul responsabilității către alte organe competente.
Aceste practici conduc la stagnarea dosarelor și la pierderea faptele în timp.
Cifrele care afectează credibilitatea
Într-un an, instituțiile de control au transmis mai puțin de 40 de sesizări către DNA, în contrast cu aproape 2.000 de dosare noi deschise de DNA. Această discrepanță ridică întrebarea dacă România este un model de corectitudine bugetară sau dacă Curtea de Conturi evită sistematic implicarea penală.
Motivul evitării sesizărilor penale
Curtea de Conturi se confruntă cu probleme instituționale și culturale care contribuie la această pasivitate:
- Frica de răspundere: Auditorii evită sesizările penale pentru a nu fi răspunzători în fața instanțelor.
- Politizarea conducerii: Conducerea este numită politic, ceea ce generează autocenzură în cazurile sensibile.
- Cultura „recomandării”: Limbajul utilizat reduce impactul controlului, favorizând formulări precum „se impune analiza” sau „se recomandă remedierea”.
Incoerența între misiune și practică
Legea impune Curții de Conturi să sesizeze organele de urmărire penală în cazurile de infracțiune, dar în practică, instituția adoptă o filozofie problematică: „Noi constatăm, alții să decidă.” Această separare a responsabilității slăbește efectiv lupta împotriva corupției.
Mesajul DNA
DNA avertizează că lupta anticorupție necesită un ecosistem funcțional de control și asumare. Atunci când Curtea de Conturi nu sprijină sistemul penal, rezultatele sunt evidente:
- dosare puține;
- prejudicii nerecuperate;
- încredere publică erodată.
Concluzie
Pasivitatea Curții de Conturi nu este neutră, ci favorizează rețelele de interese și transformă controlul public într-un simplu exercițiu formal. Curtea de Conturi trebuie să devină un actor activ în responsabilitatea publică, altfel va continua să fie supusă criticilor și va rămâne în colaps moral.
