Obiceiurile care indică o educație slabă
Studiile arată că stabilirea și menținerea unor reguli și limite în educația copiilor sunt esențiale pentru dezvoltarea sănătoasă a relațiilor familiale. Totuși, părinții care adoptă stiluri de parenting permisive, adesea caracterizate printr-o afecțiune excesivă, nu reușesc să ofere copiilor oportunități de a dezvolta abilități de autoreglare emoțională, independență și luarea deciziilor. Aceștia ajung, în general, să crească copii care se simt îndreptățiți să aștepte îndeplinirea tuturor nevoilor lor și care depind de validarea externă pentru a se simți în siguranță.
11 obiceiuri ale copiilor crescuți de părinți slabi
1. Nu acceptă ‘nu’ ca răspuns
Copiii crescuți în medii în care părinții le rezolvau constant problemele tind să dezvolte o așteptare nerealistă de a obține întotdeauna ceea ce vor. Aceștia nu au învățat cum să accepte refuzul și se simt îndreptățiți să ceară atenție și resurse de la cei din jur.
2. Asociază feedback-ul cu atacuri personale
Copiii care cresc încercând să își protejeze părinții de emoțiile negative ajung să considere feedback-ul constructiv ca pe o critică personală. Aceștia nu au învățat să își regleze emoțiile, ceea ce le afectează capacitatea de a primi sugestii sau critici.
3. Așteaptă laude pentru realizări minime
Copiii care nu au fost învățați să aibă așteptări și limite devin adulți care se simt îndreptățiți să primească recunoaștere pentru eforturi minime. Aceștia nu au fost expuși la provocări care să le dezvolte abilități de a face față dificultăților.
4. Se supun constant dorințelor altora
Părinții care caută control și autoritate pot crea copii care devin adulți care își prioritizează nevoile altora pentru a evita conflictul. Aceștia pot dezvolta anxietate și stres cronic.
5. Anulează planuri frecvent
Adulții care au fost obișnuiți să nu facă față disconfortului sau responsabilităților pot evita angajamentele, având dificultăți în a se adapta la situații neplăcute.
6. Confundă limitele cu respingerea
Copiii crescuți fără limite clare pot percepe stabilirea unor limite de către alții ca o formă de respingere personală, ceea ce le afectează relațiile interumane.
7. Refuză să își asume responsabilitatea
Absența unei educații care să promoveze asumarea responsabilității pentru greșeli duce la adulți care evită să se confrunte cu păcatele lor, afectându-le stima de sine.
8. Fug de consecințe
Adulții care nu au fost învățați despre consecințele acțiunilor lor se simt copleșiți de responsabilitate și pot considera orice formă de disciplină ca pe un atac personal.
9. Așteaptă sprijin emoțional constant
Fără a învăța să își regleze emoțiile, adulții care au fost cufundați în îngrijire parentală excesivă pot aștepta ca ceilalți să le gestioneze stările emoționale.
10. Fac mereu scuze
Adulții care se bazează pe scuze pentru a face față temerilor de eșec pot evita responsabilitatea, afectându-le relațiile interumane și stima de sine.
11. Dă vina pe alții pentru problemele lor
Părinții care își protejează copiii de consecințele acțiunilor lor pot contribui la dezvoltarea unui sentiment de îndreptățire, iar adulții care au fost crescuți astfel pot ajunge să nu își asume responsabilitatea pentru propriile eșecuri.
Concluzie
Comportamentele descrise reflectă impactul profund al stilului de parenting asupra dezvoltării emoționale și relaționale a individului. Înțelegerea acestor obiceiuri poate ajuta la identificarea problemelor și la promovarea unor strategii de intervenție mai eficiente pentru a sprijini dezvoltarea personală sănătoasă.

