Percepția timpului și îmbătrânirea
Un nou studiu sugerează că schimbările survenite în creier pe măsură ce îmbătrânim ar putea explica de ce avem impresia că timpul trece tot mai repede. O echipă de cercetători a analizat activitatea cerebrală a 577 de participanți, cu vârste între 18 și 88 de ani, în timp ce aceștia vizionau un episod din seria „Alfred Hitchcock Presents”. Studiul a fost realizat în cadrul proiectului Cambridge Centre for Ageing and Neuroscience (Cam-CAN) și a fost publicat în revista Communications Biology.
Metodologia studiului
Participanții au urmărit un fragment de opt minute din episodul „Bang! You’re Dead”, selectat datorită capacității sale de a genera modele sincronizate de activitate cerebrală. Activitatea neuronală a fost monitorizată prin imagistică fMRI, iar cercetătorii au folosit un algoritm numit „Greedy State Boundary Search” (GSBS) pentru a identifica tranzițiile dintre stările neuronale.
Rezultatele cercetării
Rezultatele au indicat că persoanele mai în vârstă experimentau tranziții mai rare în activitatea cerebrală, iar stările cerebrale durau mai mult comparativ cu participanții mai tineri. Aceasta sugerează că, în aceeași perioadă de timp, creierul persoanelor vârstnice înregistrează mai puține „evenimente”, ceea ce ar putea explica senzația că timpul trece mai repede.
Generalizarea activității cerebrale
Fenomenul observat este legat de pierderea specializării în activitatea cerebrală odată cu vârsta. Regiunile creierului devin mai „generale”, răspunzând nu doar la stimuli specifici. De exemplu, neuronii care recunosc fețele la tineri reacționează aproape exclusiv la acestea, în timp ce la vârstnici aceleași regiuni pot fi activate și de obiecte obișnuite. Această generalizare face mai dificilă delimitarea clară între evenimente, contribuind la senzația că timpul trece mai repede.
Percepția subiectivă a timpului
Joanna Szadura, lingvist la Universitatea Maria Curie-Skłodowska, subliniază că percepția timpului depinde atât de activitatea neurală, cât și de modul subiectiv în care ne „măsurăm” timpul. Fiecare individ are două „scări de timp”: una liniară, impusă de societate, și alta neliniară, percepută de creier. Astfel, pentru un copil de 5 ani, un an reprezintă o proporție semnificativă din viață, în timp ce pentru o persoană de 50 de ani, același an înseamnă o proporție mult mai mică.
Activități care extind percepția timpului
Cercetătorii sugerează că adulții mai în vârstă pot percepe timpul ca fiind mai „plin” datorită activităților noi și semnificative. Învățarea de lucruri noi, călătoriile și interacțiunile sociale pot contribui la o senzație mai bogată și mai plină a trecerii timpului.
Concluzie
Studiul subliniază complexitatea percepției timpului și impactul îmbătrânirii asupra acesteia, evidențiind că experiențele de viață și activitățile semnificative pot influența modul în care trăim și percepem timpul.
