Rușii redeschid capitolul obuzierelor M-30 din Al Doilea Război Mondial
Forțele armate ruse au început să scoată din depozitele pe termen lung vechile obuziere remorcate M-30, le restaurează și le reintroduc în rândurile armatei, conform rapoartelor recente. Aceasta reprezintă o continuare logică a efortului de a compensa pierderile în artilerie, care au ajuns la 4.000 de tunuri de câmp în ultimele trei luni ale anului 2025. Totuși, raționamentul din spatele alegerii acestui tip de obuzier poate fi mult mai complex.
Inventarul actual
Evaluarea Military Balance 2024 realizată de IISS indică faptul că, la începutul anului trecut, armata rusă avea în depozit 2.000 de obuziere M-30 (cunoscut și sub denumirea M-1938), fiind al doilea cel mai abundent tip de artilerie din rezerva de război rusă, după tunul D-30, care număra 2.400 de unități. În prezent, nu există informații clare cu privire la numărul de M-30 pregătite pentru luptă, astfel încât amploarea acestei tendințe rămâne speculativă.
Specificațiile tehnice
Obuzierul M-30 are specificații tehnice modeste: necesită un echipaj de 8 persoane, rata de tragere este de 5-6 obuze pe minut, raza maximă de tragere este de 11,8 kilometri, înălțimea trunchiului este de 1.200 mm, iar viteza de remorcare permisă pe autostradă este de până la 50 km/h. Comparativ, obuzierul D-30 are caracteristici superioare: echipaj de 6 persoane, rata de tragere de 7-8 obuze/minut, distanța de tragere maximă de 15,3 km cu un proiectil HE-FRAG sau 22 km cu unul asistat de rachetă. Astfel, decizia de a restaura M-30 în loc de a prioritiza D-30 poate părea inadecvată.
Rațiunile din spatele deciziei
Este posibil ca rușii să urmeze un calcul specific în restaurarea acestor obuziere din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Prin dezafectarea sistemelor de artilerie mai vechi, armata rusă poate obține un număr suficient de unități pentru a-și sprijini grupurile de asalt în timpul operațiunilor ofensive. Rușii ar putea considera că distanța de tragere mai mică și durabilitatea mai scăzută a țevii sunt dezavantaje acceptabile, atâta timp cât pot crea o impresie de bombardament masiv. Astfel, zgomotul devine preferat în fața eficienței.
În plus, rușii au dezvoltat o practică de a-și îngropa sistemele de artilerie aproape complet în subteran pentru a crește capacitatea de supraviețuire a personalului și echipamentelor, indicând un pericol semnificativ din partea dronelor.
