35 de ani de la un episod tumultuos în istoria României: Mineriada din 13-15 iunie 1990

35 de ani au trecut de la Mineriada din 13-15 iunie 1990, când aproximativ 15.000 de mineri au fost aduși în Capitală de fosta conducere a României, în frunte cu Ion Iliescu, pentru a pune capăt mișcărilor de protest care durau de mai bine de două luni. Victimele acestui episod violent, care include sute de mărturii, au descris experiențele traumatizante: „Au început să mă lovească cu bastoane, bâte de lemn, cabluri electrice, seceră”, „Am fost bătut atât eu, cât și soția, care era însărcinată” și „Am fost lovit până am leșinat” sunt doar câteva dintre acestea.

Evenimentele din iunie 1990 au dus la daune semnificative, conform rechizitoriului Parchetului General: 4 persoane au murit prin împușcare, 12 au fost violate, 1.311 au suferit vătămări fizice și psihice, iar 1.211 persoane au fost private ilegal de libertate. La 35 de ani de la aceste evenimente, Parchetul General a trimis în judecată Dosarul Mineriadei, care îi vizează pe Ion Iliescu (fost președinte), Petre Roman (fost premier), Virgil Măgureanu (fost șef SRI), Gelu Voican Voiculescu și fostul lider sindical Miron Cosma, printre alții.

Implicarea statului în atacul împotriva cetățenilor

Rechizitoriul subliniază că statul român, condus de aceste persoane, a lansat „o politică de represiune din motive politice împotriva populației civile din Capitală” printr-un „atac generalizat și sistematic”. Scopul a fost evacuarea protestatarilor pașnici din Piața Universității, cu ajutorul forțelor de ordine și ocuparea pieței de către muncitori combatanți. „Folosind resursele instituțiilor statului – poliție, armată, servicii de informații – și bazându-se pe manipularea opiniei publice, autorii au reușit să demonstreze că dețin puterea și că nimeni nu trebuie să îi conteste”, se arată în document.

Mineriada a avut loc pe fondul manifestației care a început pe 22 aprilie 1990, un protest împotriva regimului lui Ion Iliescu, unde participanții cereau libertăți democratice și o presă liberă. Ion Iliescu și alți lideri au lansat un atac împotriva manifestanților, implicând forțe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului Român de Informații și peste zece mii de mineri.

Violențele și impactul asupra cetățenilor

Rechizitoriul evidențiază că minerii, aduși pentru a „ocupa” Piața Universității, nu s-au limitat doar la acea zonă, ci au pătruns și în locuințele liderilor de opoziție, precum Corneliu Coposu și Ion Rațiu, devastând sedii de partid și instituții de învățământ. Victimele acestor atacuri au fost și „sute de cetățeni ai capitalei care nu aveau nici măcar vina de a face parte din opoziție”, conform sursei citate, iar cruziile comise au fost catalogate ca fiind „nemaiîntâlnite”.

Urmările violențelor au fost devastatoare, incluzând vătămări fizice și psihice pe termen lung. Procurorii subliniază că agresiunile au cauzat răni grave și traume psihice, afectând demnitatea umană a victimelor. Mărturiile victimelor ilustrează brutalitatea atacurilor: „Minerii m-au bătut până am căzut la pământ”, „Am fost lovit cu cozi de târnăcop până am ajuns la spital”, „Mi-au spus să nu mișc, iar apoi m-au legat de mâini”.

Mărturii ale victimelor

Mai multe mărturii ale victimelor subliniază brutalitatea acțiunilor minerilor:

„Erau dispuși în cerc, iar eu încercam să mă feresc de lovituri. Minerii manifestau o ură viscerală împotriva mea.”
„Am fost lovit de un miner cu o bâtă în urechea stângă. A fost totul foarte rapid și violent.”
„Am fost înconjurat de un grup de mineri care au început să mă lovească cu obiecte contondente.”
„Mi-au legat mâinile la spate și m-au lovit fără milă.”

Aceste mărturii evidențiază nu doar violența extremă la care au fost supuși cetățenii, dar și impactul pe termen lung asupra lor, lăsând cicatrici atât fizice, cât și psihice.