Enigma uciderii din „Cimitirul Bataviei”
Asociată astăzi cu una dintre cele mai sângeroase povești de groază din istoria maritimă, naufragierea vasului Batavia în 1629 și măcelul care a urmat au dus la moartea a o treime dintre supraviețuitorii acestui dezastru. Această tragedie păstrează încă numeroase mistere pe care cercetătorii încearcă să le descopere. Deși majoritatea istoricilor consideră că întreaga tragedie s-a datorat unui membru al echipajului care s-a revoltat împotriva comandantului vasului, un academician olandez a propus o nouă teorie, oferind o explicație alternativă a evenimentelor.
Batavia, o corabie aflată sub comanda negustorului Francisco Pelsaert, avea peste 300 de persoane la bord și transporta cufere cu monede de argint din Olanda spre Indiile de Est în 1629. Relația dintre Pelsaert și căpitanul Adrian Jacobsz a fost tensionată, în parte din cauza consumului excesiv de alcool al lui Jacobsz. Pe 4 iunie 1629, Batavia a naufragiat pe insulele Houtman Abrolhos, aflate la 60 de kilometri de țărmul Australiei.
Supraviețuitorii s-au adunat pe o insulă mică, fără surse de apă potabilă, care a devenit cunoscută ulterior sub numele de „Cimitirul Bataviei”. Pelsaert și alți ofițeri au plecat în căutarea unei surse de apă dulce, lăsând insula sub conducerea lui Jeronimus Cornelisz, care a început să ordone uciderea altor supraviețuitori în speranța de a pune mâna pe comorile rămase în epavă. Cornelisz a reușit să păcălească unii soldați, dar aceștia au găsit apă și hrană, reușind în final să înfrunte grupul lui Cornelisz.
Când Pelsaert s-a întors, a aflat despre crimele comise și a capturat pe cei implicați în revolta condusă de Cornelisz. Acesta a fost executat împreună cu complicii săi. O parte din povestea lui Pelsaert este bazată pe confesiuni obținute prin tortură, ceea ce pune la îndoială veridicitatea informațiilor prezentate.
Un academician olandez, Jaco Koehler, a propus o teorie alternativă, sugerând că foamea a fost motivul principal care a dus la violențele dintre supraviețuitori. Koehler afirmă că a existat o „decădere morală” facilitată de prăbușirea autorității și dezintegrarea structurilor sociale, provocând astfel crimele în masă.
Cercetătorii continuă să studieze artefactele recuperate din epavă și gropile comune de pe insulă, unde se află rămășițele celor uciși. Deși teoria lui Koehler este considerată interesantă, nu toți cercetătorii sunt de acord cu explicația sa. Dr. Wendy van Duivenvoorde de la Universitatea Flinders subliniază că, dacă supraviețuirea a fost principalul motiv al crimelor, atunci ar fi trebuit să se mute pe insulele adiacente, care ofereau mai multe resurse.
