Rusia își conturează strategia militară împotriva NATO la porțile Europei
În timp ce președintele american Donald Trump și alți lideri ai lumii sunt preocupați de războiul din Ucraina, unii europeni îngrijorați de acțiunile discrete ale Rusiei de-a lungul granițelor cu Europa observă cum armata lui Putin se pregătește pentru un potențial conflict cu NATO. La 150 de kilometri est de granița cu Finlanda, în orașul rusesc Petrozadovsk, inginerii militari lucrează la extinderea unor baze militare destinate creării unui nou centru sub comanda căruia se vor afla zeci de mii de soldați ai armatei ruse. Acești soldați, mulți dintre ei actualmente implicați în conflictul din Ucraina, ar urma să devină coloana vertebrală a armatei ruse pregătite pentru confruntarea cu forțele NATO, conform oficialilor militari și din serviciile de informații din Occident.
Moscova recrutează tot mai mulți soldați, mărește producția de arme și modernizează liniile de cale ferată în zonele de graniță. Finlanda, care a cedat o parte din teritoriul său Uniunii Sovietice în 1940, a întreprins măsuri pentru a evita o confruntare cu Rusia. După ce a devenit membră NATO, țara și-a fortificat granița cu sisteme de război electronic și garduri cu sârmă ghimpată.
Trump a declarat că îngrijorările privind ambițiile Rusiei dincolo de Ucraina sunt exagerate, în timp ce pune presiune pe Ucraina să accepte un acord de încetare a focului favorabil Rusiei. Cu toate acestea, experții militari din Rusia descriu activitățile de pe granița cu Finlanda drept pregătiri pentru un conflict cu NATO. Ruslan Puhov, director al Centrului pentru Analiza Strategiilor și Tehnologiilor de la Moscova, afirmă: „Când trupele se vor întoarce din Ucraina, se vor uita peste graniță la o țară pe care o consideră o adversară. Logica ultimului deceniu arată că ne așteptăm la un fel de conflict cu NATO.”
Mesajul oficialilor ruși este mai confuz. La o întâlnire a ministerului de apărare, ministrul rus Andrei Belousov a menționat necesitatea ca armata Rusiei să fie pregătită pentru un conflict cu NATO. Deși Putin a declarat că Occidentul alarmează cetățenii sugerând că Rusia este pregătită să atace, a ordonat totodată mărirea numărului de soldați de la aproximativ 1 milion la 1,5 milioane. Cheltuielile pentru apărare ale Rusiei au crescut la peste 6% din PIB, comparativ cu 3,4% în SUA și 2,1% în țările UE.
Producția de tancuri T-90M a crescut de la 40 la 300 pe an, cele mai multe dintre aceste tancuri fiind păstrate pe teritoriul Rusiei pentru a fi utilizate ulterior. Generalul Christopher Cavoli, comandantul forțelor americane din Europa, a declarat: „Armata Rusiei se reface și crește cu o viteză mai rapidă decât au anticipat cei mai mulți analiști.” Serviciile de informații din Danemarca au avertizat că Rusia ar putea lansa un război împotriva Europei în maxim cinci ani, dacă va considera că NATO este slăbită.
Printre operațiunile clandestine planificate de Rusia se numără testarea coeziunii NATO printr-o incursiune într-o țară mică din alianță, precum Estonia. În districtul militar Leningrad, Rusia a integrat șoselele și căile ferate cu Belarus, iar extinderea armatei ruse va avea loc în acest district, unde brigăzile vor deveni divizii de aproximativ 10.000 de trupe.
Rusia construiește noi cazărmi și terenuri pentru exerciții militare, modernizându-și arsenalul și liniile de cale ferată pentru a susține creșterea numărului de trupe din Petrozavodsk. Se estimează că între 30.000 și 40.000 de ruși se înrolează în armată în fiecare lună, permițând armatei ruse să rezerve trupe care au luptat în Ucraina și să creeze noi unități militare.
În timp ce soldații din Ucraina primesc adesea echipamente vechi, cei de la granița cu NATO beneficiază de cele mai noi tehnologie. Oficialii NATO se așteaptă ca Rusia să facă o demonstrație de forță în timpul exercițiilor militare Zapad (Vest) de anul acesta, având ca scop descurajarea Europei în fața acțiunilor agresive ale Rusiei. Juha Kukkola, profesor al Universității de Apărare Națională de la Helsinki, subliniază că Rusia, de-a lungul istoriei, a căutat un loc la masa negocierilor internaționale, și folosește puterea militară pentru a schimba arhitectura de securitate a Europei.
