Transferul Tezaurului Românesc
La 12 decembrie 1916, România a decis să transfere Tezaurul în Rusia țaristă, o alegere dramatică menită să protejeze bunurile de înaintarea Puterilor Centrale. Decizia, confirmată printr-o garanție scrisă din partea autorităților ruse, a dus la cea mai mare pierdere patrimonială din istoria modernă a statului român.
Detalii despre Transport
Între 12 și 14 decembrie 1916, 17 vagoane au fost încărcate cu 1.738 de casete ale Băncii Naționale a României și două casete cu bijuteriile Reginei Maria, expediindu-se din gara Iași spre Moscova. Aurul BNR, evaluat la peste 314 milioane de lei, a fost depozitat în Sala Armelor de la Kremlin, unde inventarierea din 1917 a confirmat concordanța cu declarațiile românești.
Al Doilea Transport
În vara anului 1917, un al doilea transport a dus în Rusia o cantitate și mai mare de valori, inclusiv bunuri ale Academiei Române, Arhivelor Naționale și muzeelor. În total, România a expediat 91,48 tone de aur fin, alături de colecții, arhive și titluri de valoare culturală.
Consecințele Revoluției Bolșevice
După Revoluția bolșevică din 1918, relațiile diplomatice cu România au fost rupte, iar noua putere sovietică a confiscat Tezaurul, promițând că îl va „păstra pentru poporul român”. Aurul, însă, nu a fost niciodată restituit.
Restituiri Parțiale și Impactul Economic
De-a lungul secolului următor, România a primit doar trei restituiri parțiale în 1935, 1956 și 2008, fără a include aurul BNR. Pierderea Tezaurului a avut un impact semnificativ asupra economiei interbelice și a constituit un punct sensibil în relațiile româno-sovietice și româno-ruse. BNR a menținut această valoare în bilanțuri până în 1929, iar ulterior „pentru memorie” până în 1943.
Statutul Actual al Tezaurului
Tezaurul de la Moscova rămâne una dintre cele mai importante datorii istorice nerecuperate ale României. Comisiile bilaterale de discuție au fost reluate după 2003, iar documentele originale confirmă predarea legală a aurului, însă cea mai mare parte a Tezaurului nu a fost niciodată restituită. BNR continuă demersurile pentru recuperarea acestuia.
Concluzie: Pierderea Tezaurului românesc are implicații durabile asupra economiei și relațiilor internaționale ale României, rămânând un subiect de dispută și o rană deschisă în istoria națională.
